ALCALINITATE s. f. Calitate a unei substanțe de a fi alcalină; grad de saturație cu alcaliu a unei soluții. – Din fr. alcalinité.

alcalinitate sf [At: PARHON, B. 27 / E: fr alcalinité] (Chm) 1 Proprietate a unei substanțe de a albăstri hârtia de turnesol și de a neutraliza acizii Si: bazicitate. 2 Grad de saturație cu alcaline a unei soluții.

*ALCALINITATE sf. 🔬 Însușirea de a fi alcalin [fr.].

ALCALINITATE s. f. Calitate a unei substanțe de a fi alcalină; grad de saturație cu alcaliu a unei soluții. – După fr. alcalinité.

ALCALINITATE s. f. Calitate a unei substanțe de a fi alcalină; grad de saturație cu alcaliu a unei soluții.

ALCALINITATE s. f. Concentrație în ioni hidroxili a unei soluții. – După fr. alcalinité.

ALCALINITATE s.f. Însușirea unei substanțe de a fi alcalină; concentrație în ioni hidroxili a unei soluții. [Cf. fr. alcalinité].

ALCALINITATE s. f. însușire a unei substanțe de a fi alcalină. ◊ concentrație în ioni de hidroxili a unei soluții. (< fr. alcalinité)

*alcalinitáte f. (d. alcalin). Chim. Calitatea de a fi alcalin.

alcalinitate s. f., g.-d. art. alcalinității

alcalinitate s. f., g.-d. art. alcalinității

alcalinitate s. f., g.-d. art. alcalinității