ALTĂDATĂ adv. Într-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odată, cândva, altcândva. – Altă + dată.

altădată av [At: PRAV. MOLD. 210 / E: altă + dată] 1-2 Într-un moment nedeterminat (din trecut sau) din viitor Si: altcândva, alteori, cândva, odată, altăoară.

ALTĂDATĂ adv. 1 Odinioară: ~ era lumea mai miloasă ¶ 2 În alte rînduri (în trecut sau în viitor): a vorbit mai bine ca ~ ; voiu cumpăni ~ mai bine hotărîrile mele ¶ 3 Ne~, ‡nu ~, cum n’a mai fost, cum nu s’a mai întîmplat altădată: s’a arătat cuviincios ca ne~; de va fi mărs asupră-i cu armele goale sau cu soții multe ca nu ~ (PRV.-LP.) [altă + dată].

ALTĂDATĂ adv. Într-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odată, cândva, altcândva. – Altă + dată.

ALTĂDATĂ adv. (În opoziție cu acum sau cu alte adverbe care arată timpul prezent) 1. În trecut, odinioară. Florile dalbe ca altădată Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. Dacă prinzi tu azi știucă, urmă lelea Ileana, apoi eu mă fac iar tînără cum am fost altădată. SADOVEANU, N. F. 102. ◊ Loc. adj. De altădată = din alte vremuri. Primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi. BENIUC, V. 24. Țîțaca Leona uita prea des că... nu mai eram «țîncul» de altădată. SADOVEANU, N. F. 7. În canalul curat săpat apa nu mai are murmurul de altădată, nici adierile-i singuratice. RUSSO, O. 109. 2. În viitor, de aci înainte, a doua oară. Făgădui că altădată nu va mai face așa. ISPIRESCU, L. 310. Cine-a face altădată ca mine, ca mine să pățească. CREANGĂ, P. 253.

ALTĂDATĂ adv. 1. În trecut; odinioară. Primăverile de altădată nu au lăsat urme în voi (BENIUC). 2. În viitor, de aici înainte; a doua oară. Cine-a face altădată ca mine, ca mine să pățească (CREANGĂ). – Din altă + dată.

ALTĂDATĂ adv. 1) Înainte vreme; pe vremuri; cândva; odinioară. ◊ De ~ din alte timpuri. 2) În viitor; a doua oară. /altă + dată

áltădată adv. V. alt.

aldată^[1] av vz altădată

ALDATĂ = ALTĂDATĂ.

altădată (odinioară, cândva) adv.

altădată («odinioară»)

altădată.

MAIS OÙ SONT LES NEIGES D’ANTAN? (fr.) dar unde-s zăpezile de altădată? – Villon, „Balade des dames du temps jadis”. Vers celebru. Evocarea nostalgică a unor vremuri de demult și pentru totdeauna apuse.

ALTĂDATĂ adv. v. odinioară.

ALTĂDATĂ adv. altcîndva, cîndva, odată, odinioară, (înv. și reg.) oarecînd. (~ nu exista acest obicei.)

Où sont les neiges d’antan? (fr. „Unde sînt zăpezile de altădată?”) – vers vestit al lui François Villon din Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor de altădată). După fiecare strofă, versul de mai sus revine ca un refren. În această baladă, care numără cinci secole, poetul se întreabă de ce să mai vorbim despre Flora, Thaïs, Eho și alte „dames du temps jadis”, a căror frumusețe era dumnezeiască? Unde sînt ninsorile de odinioară? Adică, a vorbi despre ceea ce a fost, e ca și cum am vorbi despre nămeții din anii trecuți. Dar acest înțeles inițial s-a topit o dată cu… zăpezile de atunci și a răsărit al doilea sens al versului: prin où sont les neiges d’antan? se înțelege astăzi: unde sînt vremurile de odinioară? – expresie care însoțește regretul celor ce trăiesc din amintiri despre timpuri, întîmplări, ființe care au dispărut pentru totdeauna. De altfel, antan e contras din cuvintele latinești ante annum (anul dinainte), adică: timpul trecut. LIT.