ALUNECĂTOR, -OARE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Aluneca + suf. ător.

alunecător, ~oare [At: CADE / Pl: ~i, ~oare / E: aluneca + -tor] 1 a Care alunecă (1). 2 sn (Mec; în angrenajul unui mecanism) Piesă pe care alunecă altă piesă. 3 sn (Spc; la armele de foc) Bucată de oțel pe care alunecă înălțătorul pentru reglarea distanței de tragere. 4 sn (La acele macazurilor) Piesă de reazem pe care alunecă acul.

ALUNECĂTOR (pl. -toare) sn. ⚔️ Parte a înălțătorului unei arme consistînd dintr’o bucată de oțel și cu ajutorul căreia putem fixa, după locul pe care i-l dăm, distanța la care trebue să tragem (👉 ÎNĂLȚĂTOR) [aluneca].

ALUNECĂTOR, -OARE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător.

ALUNECĂTOR¹, alunecătoare, s. n. Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Alunecătorul strungului. Alunecătorul unei arme de foc.

ALUNECĂTOR, -OARE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tor.

ALUNECĂTOR ~oare n. Piesă metalică la unele mașini, care se mișcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător

alunecător² s. n., pl. alunecătoare

alunecător² s. n., pl. alunecătoare

alunecător s. n., pl. alunecătoare