O definiție pentru amelățătură
Regionalisme / arhaisme
AMELĂȚĂTURĂ s.f. (Mold.) Fig. Mențiune, pomenire. Ceale ce istoricii cei mai vechi sau cu condeiul le-au trecut, sau de nu le-au trecut, sînt puțineale și amelățături numai. CANTEMIR, HR. Etimologie: amelița + suf. -ătură. Vezi și amelița, amelițat.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: amelățătură
amelățătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||