AMICAL, -Ă, amicali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. 2. S. n. Întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.- Din fr. amical, lat. amicalis.

amical, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 9 / Pl: ~i, ~e / E: fr amical, lat amicalis] 1 a Prietenos. 2 av Prietenește.

*AMICAL adj. 1 De amic, prietenesc: legături ~e ¶ 2 Prietenos: înțelegerea cu locotenentul Bastard a fost... ~ă (I.-GH.) ¶¶ contr. NEAMICAL [fr. < lat.].

AMICAL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. ♦ (Adverbial) Prietenește. – Din fr. amical, lat. amicalis.

AMICAL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos. Teamă mi-e că, acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ (Adverbial) Tatăl meu primea amical pe tinichigiul de la Pașcani. SADOVEANU, N. F. 184.

AMICAL, -Ă, amicali, -e, adj. Prietenos; prietenesc. – Fr. amical (lat. lit. amicalis).

AMICAL, -Ă adj. Prietenos. ♦ adv. Prietenește. [Cf. lat. amicalis, it. amicale, fr. amical].

AMICAL, -Ă adj. prietenos. ◊ (adv.) prietenește. (< fr. amical, lat. amicalis)

AMICAL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este caracteristic pentru amic; de amici; prietenesc. /<fr. amical, lat. amicalis

amical a. prietenesc, prietenos.

*amicál, -ă adj. (lat. amicalis). Prietenesc. Adv. Prietenește.

amical¹ adj. m., pl. amicali; f. amicală, pl. amicale

amical¹ adj. m., pl. amicali; f. amicală, pl. amicale

amical adj. m., pl. amicali; f. sg. amicală, pl. amicale

AMICAL adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adv. v. prietenește.

AMICAL adj., adv. 1. adj. prietenesc, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~.) 2. adv. bine, prietenește, prietenos. (M-a primit ~.)