amira sm [At: DOSOFTEI, V. S. 191/2 / V: -m / E: ngr αμηρας cf amiroană] (Înv) 1 Împărat. 2 Guvernator.

‡AMIRA sm. Împărat (în țările orientale), Sultan: amira sau domnul Seracheanilor (CANT.) [ngr. άμηράς].

amirá f., ca ulema (ngr. amirás, d. ar. amir. V. amiral). Cant. Sultan.

amiram sm vz amira

amira (-ale), s. f. – (Înv.) Emir, principe oriental. – Mr. amiră (împărat). Ngr. ἀμιρᾶς, din arab. amir (DAR). Din același cuvînt arab provine fr. amiral, de unde rom. amiral, s. m.; și émir, de unde rom. emir, s. m.

AMIRA s. m. (Mold.) Împărat, sultan. Era la-mpăratul Damascului, la amira, boiarin mare. DOSOFTEI, VS. Amira sau domnul seracheanilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: ngr. amirás.