amoraș sm [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 466 / Pl: ~i / E: amor + -aș] 1-2 (Îvp; șhp) Iubit. 3 Reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului (6) ca un copil gol cu aripi. 4 (Bot) Amor (7).

*AMORAȘ² sm. 🔱 dim. AMOR² (🖼 108): pe una din-tr’însele erau cusuți doi ~i (FIL.).

*AMORAȘ¹ sn. 1 dim. AMOR¹ ¶ 2 Cineva drăguț: uite ce copil frumos, ce ~! ¶ 3 Iubit, drăguț (în poezia populară semi-cărturărească): ~ul mi se’ nsoară (TEOD.).

AMORAȘ, amorași, s. m. 1. (Popular și familiar) Diminutival lui amor (1). Amorașul nu l-oi spune. ȘEZ. III 61.. ♦ Iubit, ibovnic. Amorașul mi se-nsoară. TEODORESCU, P. P. 682. 2. Reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului, în chip de copil cu aripioare, purtînd (de obicei) un arc cu săgeți. Bătaia metalică a pendulei mari de mahon și sticlă cu amorași de bronz. DUMITRIU, B. F. 48.

AMORAȘ, amorași, s. m. Diminutiv al lui amor; reprezentare, în artele plastice, a zeului amorului.

AMORAȘ s.m. Statuetă reprezentînd pe Amor – zeul dragostei. [Pl. -și. / < amor + -aș].

AMORAȘ ~i m. (diminutiv de la amor) (în artele plastice) Reprezentare a zeului amorului ca un copil gol cu aripi, înarmat cu arc și cu săgeți. /amor + suf. ~aș

amoraș m. 1. persoană iubită; 2. copil drăguț sau și statuetă reprezentând pe Amor ca copil.

*amoráș m. (d. amor). Vulg. Statuetă care-l reprezentă pe Amor în formă de copil.

amoraș s. m., pl. amorași

amoraș s. m., pl. amorași

amoraș s. m., pl. amorași

AMORAȘ s. (ARTE PLAST.) putto.

AMORAȘ s. (ARTE PLAST.) putto.