amortizare sf [At: I. IONESCU, D. 22 / Pl: ~zări / E: amortiza] 1 (Fin) Stingere prin plăți succesive a unei datorii (publice sau particulare) sau a unei investiții Si: amortizație (1). 2 Atenuare a unui șoc.

*AMORTIZARE, *AMORTIZAȚIUNE, *AMORTIZAȚIE sf. ⚚ Faptul de a amortiza [germ. Amortisation].

AMORTIZARE¹, amortizări, s. f. Acțiunea de a amortiza¹. 1. Stingerea treptată a creditelor pe termen lung, prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. A reținut pentru amortizarea datoriei numai cît i s-a oferit. REBREANU, R. I 52. 2. Înlocuirea treptată a capitalului constant (sau, în economia socialistă, a fondului de bază) al unei întreprinderi, pe măsură ce acesta își transmite valoarea asupra mărfurilor produse cu ajutorul lui.

AMORTIZARE², amortizări, s. f. Acțiunea de a amortiza²; atenuare, diminuare, slăbire a unui șoc, a unui zgomot etc. Amortizarea trepidațiilor motoarelor.

AMORTIZARE¹, amortizări, s. f. Acțiunea de a amortiza¹.

AMORTIZARE², amortizări, s. f. Acțiunea de a amortiza²; slăbire, diminuare a unui șoc, a unui zgomot etc.

AMORTIZARE s.f. 1. Acțiunea de a amortiza și rezultatul ei. ◊ Fond de amortizare = totalitatea sumelor rezultate din amortizare. 2. Sumă de bani care rezultă din amortizare (1). [< amortiza].

amortizare f. V. amortisment.

*amortizáre f. Acțiunea de a amortiza.

*AMORTISMENT (pl. -te) sn. ⚚ = AMORTIZARE: am făcut împrumutul cu un ~ după zece ani [fr.].

*amortizațiúne f. (d. amortizez cu sufixu -țiune; germ. amortisation). Amortizare. – Și -áție și -áre.

amortizare s. f., g.-d. art. amortizării; pl. amortizări

amortizare s. f., g.-d. art. amortizării; pl. amortizări

amortizare s. f., g.-d. art. amortizării; pl. amortizări