12 definiții pentru anadiploză
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- jargon (3)
Explicative DEX
ANADIPLOZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose.
ANADIPLOZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de mihvar
- acțiuni
anadiploză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr anadiplose] Figură retorică ce constă în repetarea sfârșitului unei fraze la începutul frazei următoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ANADIPLOZĂ (pl. -oze) sf. 📖 Figură de retorică ce consistă în a începe o frază cu cuvîntul sau cuvintele de la sfîrșitul frazei precedente [fr. < gr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ANADIPLOZĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvîntul sau cu cuvintele de la sfîrșitul frazei precedente; geminație, reduplicație. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANADIPLOZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr. anadiplose)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*anadiplóză f., pl. e (vgr. anadiplosis). Ret. Figura pin care se repetă la începutu frazeĭ sfîrșitu frazeĭ precedente. V. retorică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
anadiploză (desp. -di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplozei; pl. anadiploze corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
anadiploză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplozei; pl. anadiploze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anadiploză s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. anadiplozei; pl. anadiploze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
ANADIPLOZĂ Figură* sintactică (de construcție) care constă în repetarea unui cuvânt/ grup de cuvinte la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice și la începutul celei următoare; numită și reduplicație, are, în general, funcție puternic afectivă*, de insistență; anadiploza creează în text o simetrie după schema ...x/x...: Dai voie bună, voia bună crește./ Dai dragoste și dragostea sporește (Arghezi). Între cele două elemente simetrice care formează anadiploza se conturează un raport de dependență sintactică/ semantică, marcată în grad diferit și limitată spațial de cezură sau de sfârșitul versului: a) coordonare (paratactică ori cu conjuncție): C-ar veni, veni, țigane/ Toate stelele s-asculte (Goga); Cât lumea-i era piscul și-n pisc era Isus (...)/ O stea era pe ceruri. În cer era târziu (Arghezi); b) determinare apozitivă: Și să răsară-n mine stelele/ stelele mele,/ pe care încă niciodată/ nu le-am văzut (Blaga); Veșnic este numai râul: râul este demiurg (Eminescu); raportul apozitiv este cea mai frecventă realizare a dependenței sintactice în reluarea prin anadiploză; c) dependență sintactică (reciprocă): Ce-ți pasă dacă nu știi ce te-așteaptă/ Când ce te-așteaptă nu-i scris nicăieri (Minulescu). Există și situații în care anadiploza grupează fragmente de enunț independente sintactic: Aceasta e pacea. Pacea în care/ crește imperiul/ ceresc printre noi (Blaga). Deoarece cuvântul poate fi reluat în altă formă gramaticală sau derivativă, anadiploza se realizează uneori ca poliptoton* în poziție sintactică fixă: vezi mai sus piscul – în pisc, pe ceruri – în cer. Vezi EPANADIPLOZĂ. M.M.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de lucian.grec
- acțiuni
anadiploză (gr. anadiplosis, lat. reduplicatio „reduplicare”), figură care constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte din finalul unei unități sintactice sau metrice, imediat (sau aproape imediat) la începutul unității sintactice sau metrice următoare: x / x... (R): „Cine face bine, bine găsește” (Pop.); „Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc.” (B. P. Hasdeu); „Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg, Veșnic este numai râul: râul este demiurg.” (Eminescu). Cf. lat.: „Deiphobum vidi lacerum crudeliter ora, Ora manusque ambas...” (Vergilius; → L. § 620). Sin. geminație sau reduplicație.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ANADIPLOZĂ (< fr. anadiplose < gr. anadiplosis; cf. gr. ana, din nou și diplosis, dublare) Procedeu stilistic, întîlnit în poezie și în proză, și care constă în reluarea ultimei părți dintr-un vers la începutul versului următor sau a ultimei părți dintr-o frază la începutul frazei următoare. Ex. Au venit dezlegați. Dezlegați s-au întors la casele lor. (ZAHARIA STANCU, Desculț, cap. Iarbă) Dobrișan mi se ruga, Mi se ruga și mi-i vorbea Cu glas dulce-i îmblînzea. (Dobrișan, poezie populară) Anadiploza este o figură de stil pe cît de frecventă în poezia populară, pe atît de rară în poezia cultă. În poezie, ea se înfățișează ca un fel de încrucișare între emistihuri: ab Iară turcul mărunțel, bc Mărunțel și ocheșel... (Badiul, poezie populară)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: -di-plo-ză
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anadiploză, anadiplozesubstantiv feminin
- 1. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: geminație reduplicație repetiție
etimologie:
- anadiplose DEX '98 DEX '09