analitic, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~ici, -ice / E: fr analitique, lat analiticus, ngr ὰναλυτιϰός] 1-2 Care se bazează pe analiză (1, 4). 3-4 Care procedează prin analiză (1, 4). 5 (Îs) Chimie ~ă Ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și combinațiilor lor. 6 (Îs) Spirit ~ Capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg, spre a-l cunoaște Si: analitism (5). 7 (Îas) Persoană care are capacitate analitică (6). 8 (Îs) Limbă -ă Limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. 9 (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care folosește calculul algebric. 10 (Îs) Fizică -ă Ramură a fizicii care folosește calculul infinitezimal.

*ANALITIC adj. 1 Care se face prin analiză: metodă ~ă ¶ 2 Care arată lucrurile în amănunte; programă ~ă, programă care explică punct cu punct părțile ei generale ¶ 3 ➕ Care întrebuințează algebra și calcul infinitezimal: geometrie ~ă, mecanică ~ă ¶ 4 📖 Limbi ~e, limbi care au forme hotărîte, distincte, pentru exprimarea noțiunilor în înțelesurile și raporturile lor variate [fr.].

ANALITIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. Metodă analitică. Judecată analitică. ◊ [Filimon a scris] o serie de articole teatrale, cari dovedesc un spirit cultivat, analitic și serios. GHICA, S. A. 79. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor care alcătuiesc o substanță oarecare. Limbă analitică = limbă în care multe dintre caracteristicile gramaticale sînt exprimate prin cuvinte separate (și nu prin schimbări de terminații). Limbile romanice sînt în general limbi analitice. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică = ramură a geometriei care folosește în studiul ei calculul algebric. Programă analitică v. programă.

ANALITIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus).

ANALITIC, -Ă adj. Bazat pe analiză. ◊ Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. ♦ Care utilizează calculul algebric și infinitezimal. [< fr. analytique, it. analitico, gr. analytikos].

ANALITIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus)

ANALITIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este bazat pe analiză. ◊ Chimie ~că parte a chimiei care studiază compoziția chimică a substanțelor. Limbă ~că limbă în care raporturile gramaticale sunt explicate prin cuvinte izolate. 2) mat. fiz. Care folosește calculul algebric și infinitezimal. /<lat. analyticus, fr. analytique, germ. analytisch

analitic a. care procede prin analiză: tabla analitică a materiilor; limbă analitică, care tinde a descompune cugetarea, exprimând ideile și relațiunile lor prin vorbe și particule izolate: limba română e limbă analitică, cea latină e una sintetică; geometrie analitică, studiul geometriei cu ajutorul algebrei.

*analític, -ă adj. (vgr. analytikós). Care lucrează analizînd: metoda analitică. Limbă analitică, care descompune cugetarea exprimînd ideĭle și relațiunile lor pin vorbe și particule izolate, cum face limba românească cînd zice pe alțiĭ (doŭă cuvinte), pe cînd latina zicea alios (un cuvînt), saŭ fr. les hommes față de rom. oameniĭ. Geometrie analitică, studiată cu ajutoru algebreĭ. Adv. În mod analitic. V. sintetic.

analitic adj. m., pl. analitici; f. analitică, pl. analitice

analitic adj. m., pl. analitici; f. analitică, pl. analitice

analitic adj. m., pl. analitici; f. sg. analitică, pl. analitice

ANALITIC, -Ă adj. (< fr. analytique, it. analitico, gr. analitikos): în sintagmele declinare analitică, flexiune analitică, formă flexionară analitică, limbă analitică, mod analitic, morfem analitic și timp analitic (v.).

Analitic ≠ sintetic