ANARHIE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.

anarhie sf [At: MAIORESCU, D. I. 55 / Pl: ~ii / V: ~rchie / E: fr anarchie, ngr ὰναρχία] 1 Dezordine produsă într-un stat prin lipsa de guvernământ sau prin slăbiciunea celor care guvernează. 2 Lipsă a unei puteri, a unei conduceri. 3 Dezorganizare. 4 Lipsă de supunere față de legi sau de autorități.

*ANARHIE sf. ⏲ 1 Turburare produsă într’un Stat prin lipsa de guvernămînt sau din pricina unei guvernări prea slabe; turburare, neorînduială în general: această țară era într’o adevărată ~ militară (I.-GH.) ¶ 2 Sistem politic și social după care individul se desvoltă liber în afară de ori-ce tutelă guvernamentală [fr. < gr.].

ANARHIE s. f. 1. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc. 2. Atitudine de nesupunere, de indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.

ANARHIE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, caracteristică într-o țară, într-o instituție etc., în regimuri bazate pe exploatare; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care, din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție, activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducînd la crize periodice și la șomaj. Contradicția dintre producția socială și însușirea capitalistă se reproduce deci ca antagonism între organizarea producției înăuntrul fiecărei fabrici și anarhia producției în întreaga societate. ENGELS, A. 321. În sectorul socialist al economiei noastre naționale firește că nu acționează legea concurenței și a anarhiei în producție, ci, dimpotrivă, au căpătat cîmp liber legi proprii economiei socialiste. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 26.

ANARHIE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducînd la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie (< gr.).

ANARHIE s.f. Dezordine, dezorganizare, lipsă a oricărei organizări și conduceri, haos; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. [Gen. -iei. / < gr. anarchia, cf. rus. anarhiia, it. anarchia, germ. Anarchie].

ANARHIE s. f. stare de dezordine^[1], de haos într-o țară, instituție etc. ◊ indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. (< fr. anarchie, gr. anarkhia) modificată

ANARHIE ~i f. Stare de dezorganizare; dezordine generală; haos; indisciplină. ~ în producție. [G.-D. anarhiei] /<fr. anarchie

anarhie f. 1. lipsă de guvern; 2. fig. stare de dezordine și de confuziune.

*anarhíe f. (vgr. anarhía, d. an-, fără, și arhé, domnie). Lipsă de autoritate, dezordine (într’un stat, într’o societate).

anarchie sf vz anarhie

anarhie s. f., art. anarhia, g.-d. anarhii, art. anarhiei

anarhie s. f., art. anarhia, g.-d. anarhii, art. anarhiei

anarhie s. f., art. anarhia, g.-d. anarhii, art. anarhiei

anarhie

anarhie, -hiei gen. a.

anarhie (-ii), s. f. – Stare de dezordine, de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s. n.; anarhist, s. m.

Anarhie ≠ disciplină, ordine