ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A³ + nevoie.

anevoie [At: DOSOFTEI, V. S. 45/1 / V: (înv) ~oae / Pl: (nob) ~oi / E: a² + nevoie] 1 av (Îoc lesne, ușor) Greu. 2 av Abia (2). 3 (Îlav) Cu ~ Cu greutate. 4 sf (Rar) Dificultate. 5 (Îlav) Cu ~ de... (ori a..., să...) Dificil.

ANEVOIE I. adv. Greu, cu greu: ~ va intra bogatul întru împărăția cerurilor (BIBL.); proverb: ~ se cîștigă, lesne se cheltuește; proverb: boul cu bivolul ~ trag la jug, e greu să meargă alături, să împaci, două lucruri nepotrivite (ZNN.) ¶ 2 loc. adv. Cu ~, cu greu: cu ~ m’am strecurat printre mulțimea adunată. II. adj. Greu: Începutu-i ~, Urma vine de la sine (SPER.). III. sf. 🩺 pop. Epilepsie (HASD.) [a³ + nevoie].

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A³ + nevoie.

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. Două fetișcane adăpau niște vite. Trăgeau anevoie în jos ciutura. DUMITRIU, N. 227. Anevoie vremea trece Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚĂ, O. A. 86. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. Ceea ce făgăduiește voinicul anevoie o lasă nefăcută. EMINESCU, N. 17. ◊ Loc. adv. Cu anevoie = cu greutate, cu caznă. Este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. O atmosferă groasă și grea, pre care cu anevoie o răsuflai. NEGRUZZI, S. I 291. Sacul gol cu anevoie stă drept. (învechit) De anevoie = necesar, indispensabil. Doftorii... mi-au zis că este de anevoie ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. KOGĂLNICEANU, S. 91. ♦ (Adjectival) Anevoios. Oi căuta să-l îmblînzesc... deși e lucru cam anevoie. ALECSANDRI, T. 1197. A face un tot din amărunturile ce se află răspîndite în deosebitele uvrajuri (= lucrări) și documente este o lucrare lungă și anevoie. BĂLCESCU, O. I 3.

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ◊ (Înv.) De anevoie = necesar, indispensabil. ♦ (Adjectival) Anevoios. – Din a³ + nevoie.

ANEVOIE adv. Cu greu; abia. /a + nevoie

anevoie adv. greu: lucru bun anevoie se dobândește [V. nevoie].

anevóĭe adv. (a 4 și nevoĭe). Cu greŭ, dificil: a cîștiga anevoĭe. – Maĭ rar: cu anevoĭe.

anevoae av, sf vz anevoie

anevoaie av, sf vz anevoie

anevoie adv.

anevoie

anevoie.

ANEVOIE adv. 1. v. abia. 2. v. dificil. 3. greu, (prin Transilv.) sichiș. (I-a restituit ~ împrumutul.)

ANEVOIE adv. 1. abia, greu. (~ a scăpat cu viață.) 2. dificil, greu. (~ de înțeles.) 3. greu, (prin Transilv.) sichiș. (I-a restituit ~ împrumutul.)

Anevoie ≠ ușor, lesne