angajare sf [At: DA / Pl: ~jări / E: angaja] 1 încadrare a cuiva ca salariat. 2 Participare a cuiva la o anumită acțiune. 3 Intrare a cuiva într-o afacere. 4 Atragere a unei obligații. 5 (Mil) începere a unei acțiuni. 6 Închiriere a unui vehicul. 7 Orientare (a conducătorilor auto) pe un anumit drum. 8 (Spt) Punere a pucului sau a mingii în joc.

*ANGAJARE sf., *ANGAJAT sbst. Faptul de a (se) angaja.

ANGAJARE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja; primire (sau intrare) într-un loc de muncă.

ANGAJARE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja.

ANGAJARE s.f. Acțiunea de a (se) angaja. [< angaja].

*angajáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a se angaja.

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare s. f., g.-d. art. angajării; pl. angajări

angajare, pl. angajări

angajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jare inf. s.

ANGAJARE evoluție periculoasă a unei aeronave ce produce un dezechilibru aerodinamic rezultat al zborului la un unghi de incidență mare care depășește unghiul de portanță maximă, ducând la pierderea controlului până la prăbușirea aeronavei.

ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~ lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (După ~ lui în serviciu.)

ANGAJARE s. 1. încadrare, numire, primire. (~ lui s-a făcut pe loc.) 2. intrare, încadrare. (~ lui în serviciu.)

Angajare ≠ concediere, destituire, eliberare, licențiere