ANGELINĂ s. f. (Bot.) Angelică. – Din angelică (cu schimbarea de suf.).

angelină sf [At: (a. 1749) ap. GCR II, 45/15 / V: (rar) ~ghelină / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Trs; îc) -sălbatică Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunzele mari, cu flori numeroase, albe-roșiatice, dispuse în umbele compuse; crește prin fânețe și locuri umede din păduri, prin iulie septembrie (Angelica silvestris). 2 (Bot; reg) Angelică (Angelica archangelica).

*ANGELINĂ (pl. -ine) sf. 🌿 Trans. 1 = ANGHELICĂ ¶ 2 ~-SĂLBATICĂ, plantă din familia umbeliferelor, cu flori numeroase, albe-roșietice, dispuse în umbele compuse; crește prin fînețe și locurile umede din păduri (Angelica silvestris) (🖼 128).

ANGELINĂ s. f. (Bot.) Angelica. – Din angelică (cu schimbarea de suf.).

ANGELINĂ s. f. (Bot.) Anghelică.

anghelină¹ sf [At: (a. 1749) ap. GCR II, 45 / E: An(h)elina] (Bot) Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina cilindrică (de 10-30 cm înălțime), cu frunze lunguiețe, verzi pe partea superioară și albe-făinoase pe cea inferioară, și flori roșii- violete dispuse în umbele; crește pe pășunile umede din regiunea alpină, prin iunie- iulie Si: anglici, țâța-vacii (Primula longiflora).

anghelină² sf vz angelină

angelină s. f., g.-d. art. angelinei

angelină s. f., g.-d. art. angelinei

angelină s. f., g.-d. art. angelinei

ANGELINĂ s. v. anghelică.

angelină s. v. ANGHELICĂ.