ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: anost] – Din ngr ánostos.

anost, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, ~e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.

ANOST adj. 1 Plictisitor, nesărat, searbăd: lumea ~ă care vine la noi (VLAH.); ne-a povestit o sumă de lucruri ~e ¶ 2 Fără nicio noimă, fără duh, nesuferit: ce om ~! [ngr. άνοτος].

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: anost] – Din ngr. ánostos.

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. AL. I 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anost.

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: anost] – Ngr. anostos.

ANOST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și anost] /<ngr. ánostos

anost a. 1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.; 2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].

ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V. nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.

!anost adj. m., pl. anoști; f. anostă, pl. anoste

anost/anost adj. m., pl. anoști/anoști; f. anostă/anostă, pl. anoste/anoste

anost/anost adj. m., pl. anoști/anoști; f. sg. anostă/anostă, pl. anoste/anoste

anost.

anost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim. – Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).

ANOST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.)

Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim