ANTRICOT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte.

antricot sn [At: ENC. AGR. / V: ~rec~ / Pl: ~oate / E: fr entrecôte] 1 Carne de vită din zona intercostală. 2 Friptură preparată din această carne Si: cotlet.

ANTRICOT, antricoate, s. n. Carne de vită sau de porc din regiunea intercostală; p. ext. friptură preparată din această carne; cotlet.

ANTRICOT, antricoate, s. n. Carne de vită sau de porc din regiunea intercostală; p. ext friptură preparată din această carne; cotlet. – Fr. entrecôte.

ANTRICOT s.n. Carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; (p. ext.) friptură din această carne; cotlet. [Pl. -oate. / < rus. antrekot, cf. fr. entrecôte].

ANTRICOT s. n. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet. (< fr. entrecôte)

ANTRICOT ~oate n. 1) Bucată de carne de vită sau de porc provenită din regiunea intercostală; costiță; cotlet. 2) Friptură din această carne; cotlet. [Sil. an-tri-] /<fr. entrecôte

antrecot sm vz antricot

costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).

antricot s. n., pl. antricoate

antricot s. n., pl. antricoate

antricot s. n., pl. antricoate

antricot, pl. antricoate

ANTRICÓT s.n. 1. Carne de vită sau de porc, din regiunea intercostală (termen măcelăresc). 2. Tranșă de carne de vacă, de categoria întâi, din regiunea intercostală, de aprox. 1,5 cm grosime, preparată la grătar sau prăjită la tigaie (termen gastronomic; fr., engl. entrecote; germ. Entrecote).

antricot, antricoate s. n. (intl.) bărbat slab / costeliv / jigărit

ANTRICOT s. cotlet, (prin Mold.) tarac. (~ de porc.)

ANTRICOT s. cotlet, (prin Mold.) tarac. (~ de porc.)