anulație sf [At: HAMANGIU, C. C. XLIV / V: -lațiune / Pl: ~ii / E: fr annulation] 1-2 (Rar) Anulare (1-2).

ANULAȚIE s.f. (Rar) Anulare. [Gen. -iei, var. anulațiune s.f. / cf. lat. annullatio, fr. annulation].

ANULAȚIE s. f. anulare. (< fr. annulation)

anulațiune sf vz anulație

*ANULARE, *ANULAȚIUNE, *ANULAȚIE sf. Faptul de a anula [fr. < lat.].

ANULAȚIUNE s.f. v. anulație.

*anulațiune f. (lat. annulatio, -ónis). Acțiunea de a anula. – Și -áție, dar ob. -áre.

anulație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. anulația (desp. -ți-a), g.-d. art. anulației; pl. anulații, art. anulațiile (desp. -ți-i-)

anulație (rar) (-ți-e) s. f., art. anulația (-ți-a), g.-d. art. anulației; pl. anulații, art. anulațiile (-ți-i-)

anulație s. f. (sil. -ți-e), art. anulația (sil.-ți-a), g.-d. art. anulației; pl. anulații, art. anulațiile (sil. -ți-i-)