aorea av [At: MOXA, 404/2 / V: aoar~, aoare, -ria / E: a² + oare sau ori (cf adese-ori, a-rare-ori, a-hună-oară etc.) cf alb ahere] 1 (Îrg) Câteodată. 2 (Reg) Uneori.

†AOREA, †AOARE(A) adv. Trans. Băn. Oaș. 1 Cîteodată, din cînd în cînd: fata mea rău se drăceaște și aorea cade în apă (COR.) ¶ 2 Aorea... aorea..., cînd... cînd...: aorea biruia Grecii pre Troiani, aorea Troianii pre Greci (MX.) [a³ + ori < oară].

aórea și aoárea (ea, oa dift.) adv. (a 4 și oară, pl. orĭ). Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Ban. Maram.). Cîte odată, din cînd în cînd. Aorea... aorea, cînd... cînd.

aoare av vz aorea

aoarea av vz aorea

aoria av vz aorea

aoárea, V. aorea.

AOREA adv. v. câteodată, uneori.

aorea adv. v. CÎTEODATĂ. UNEORI.