apăsat², ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: apăsa] 1 a Care este presat. 2 a Turtit. 3 a Îndesat. 4 a (Fig; d. vorbă etc.) Accentuat în mod deosebit. 5 a Greu. 6 a Asuprit. 7 a Copleșit. 8 a Încordat. 9-10 av (D. felul de a vorbi, de a umbla etc.) Accentuat.

apăsat¹ sn [At: DA / E: apăsa] 1-4 Apăsare (1-4).

APĂSAT I. adj. 1 p. APĂSA ¶ 2 Greu: calcă cu pași apăsați ¶ 3 Fig.: vorbește cu glas ~ II. adv. 1 Greu: calcă mai ~, că doar nu ești cocoană (JIP.) ¶ 2 Fig.: vreau să mergem, răspunse ~ D-na Moroiu (DLVR.).

APĂSAT, -Ă, apăsați, -te, adj. 1. (Despre pumn) Greu. Ursan, pletos ca zimbrul... Cu brațul de bărbat, cu pumnul apăsat. ALECSANDRI, P. A. 164. 2. (Despre umblet, pași etc.) Energic; greoi. Venea și de pe șosea... greu, apăsat, tropot de pași. DUMITRIU, B. F. 136. ◊ (Adverbial) Plecară toți apăsat și cu zel. TOMA, C. V. 329. ◊ Încordat, începu să se plimbe călcînd apăsat cu tocurile în puntea de lemn. BART, E. 212. Păși hotărît și apăsat... la poarta cea mare. RETEGANUL, P. V. 71. 3. (Despre vorbă) Tare, răspicat; p. ext. înciudat, poruncitor. Privi țintă inainte-i văzîndu-l pe Gheorghieș, între ciobanii de la cîmp și între oi, și spunindu-i lui vorbe apăsate. SADOVEANU, B. 43. Ba o să se poată... adaose... cu vorbă apăsată. ISPIRESCU, L. 315. ◊ (Adverbial) Tîrziu, colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu? SAHIA, N. 80. Vreau să mergem, răspunse apăsat Moroi. DELAVRANCEA, S. 110. ◊ Puternic. Mă arde-n spate! zise fata cu-n gemăt apăsat. EMINESCU, N. 23. 4. Trist, necăjit, chinuit. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină, din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate. EMINESCU, N. 83. ♦ (Rar) Apăsător, greu, încărcat. Ardeau lămpi somnoroase, rîspîndind dungi de galbănă lumină prin aerul apăsat. EMINESCU, N. 35.

APĂSAT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. ♦ (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa.

APĂSAT ~ță (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mers, pași etc.) Care este pătruns de energie; cu încredere în sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar și hotărât; răspicat. A vorbi ~. /v. a apăsa

apăsat a. 1. asuprit, îngreunat: apăsat de griji și de nevoi; 2. fig. grav: mers apăsat, vorbă apăsată.

apăsát, -ă adj. Fig. Îngreuĭat: apăsat de nevoĭ. Grav: ton, mers apăsat.

APĂSAT adj. 1. comprimat, presat, (înv.) strâns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~ți.)

APĂSAT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

APĂSAT adj. 1. comprimat, presat (înv.) strîns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~.)

apăsat adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.