aparataj sn [At: ALAS 25 IV, 1937, 19/1 / Pl: ~e / E: Colp fr appareillage] (Teh) Totalitate a aparatelor folosite într-un anumit domeniu de activitate Si: aparatură (2).

APARATAJ, aparataje, s. n. Termen general pentru a denumi aparatele accesorii ale diferitelor instalații, independent de scopul în care sînt folosite. S-a instalat o fabrică de aparataj electric. ◊ Prin eforturile muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, cu ajutorul frățesc primit din partea Uniunii Sovietice, în țara noastră au fost construite fabrici noi... care produc mașini electrice, aparataj de înaltă și joasă tensiune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2676.

APARATAJ, aparataje, s. n. Termen general pentru aparatele diferitelor instalații. – Din aparat (după fr. appareillage).

APARATAJ s.n. Nume dat aparatelor accesorii ale unei instalații. [< aparat + -aj, după fr. appareillage].

APARATAJ s. n. totalitatea aparatelor într-un anumit domeniu. (după fr. appareillage)

APARATAJ ~e n. Totalitate a aparatelor folosite într-un anumit domeniu. /aparat + suf. ~aj

aparataj s. n., pl. aparataje

aparataj s. n., pl. aparataje

aparataj s. n., pl. aparataje

aparataj, pl. aparataje

APARATAJ s. v. aparatură.

APARATAJ s. (TEHN.) aparatură. (Un ~ modern.)