apesti [At: LB / V: -ești, -păști / Pzi: ~tesc / E: ns cf pești] 1 vi A întârzia. 2-3 vtr A amâna (pe cineva) cu o datorie. 4 vi A ațipi.

†APESTI... = PESTI...

apăști v vz apesti

apești v vz apesti

apestésc, V. pestesc.

pestésc v. intr. (cp. cu rut. pestiti, a dezmerda). Rar. Trăgănez, staŭ undeva, aștept, întîrziĭ din mers: Moĭsi pesti în munte, apa pestește în streșină. Cov. Fac o pauză în oŭat: găina pestește (V. părăsitură). – Și apestesc: bătură în poartă, apestiră cîteva clipe, apoĭ răsună un glas (ChN. I, 12 și 2, 13). V. și durmitez.

apesti (-tesc, -it), vb. – A amîna, a întîrzia. – Var. (a)pești, pesti. Origine necunoscută. Soluția cea mai probabilă este cea propusă de Cihac, II, 2, și care de atunci a fost sistematic respinsă de cercetători, datorită dificultăților fonetice: sl. opozditi „a întîrzia”, cf. rus. opozdatĭ, cu același sens. Celelalte ipoteze sînt mult mai puțin convingătoare: din lat. *apprestῑre (Crețu 306); din a cu prep. peste (Philippide, ZPRh., XXXI, 292); din lat. *pensitāre (Pascu, Etimologii, 32); din mag. apaszt „a micșora” (Drăganu, Dacor., VI, 249).

apesti, apestesc, vb. IV (înv.) 1. a întârzia 2. a amâna 3. a adormi, a ațipi