APLAUDA, aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația față de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: -pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.

aplauda [At: ALEXANDRESCU, M. 209 / Pzi: aplaud, (rar) -dez / E: fr applaudir, lat applaudo, -ere] 1-3 vitr A bate din palme în semn de vie aprobare, de admirație, de mare mulțumire (la reprezentații teatrale sau muzicale), adesea și cu intenția de a chema la rampă pe cel aplaudat. 4-5 vtr (Fig) A arăta o vie aprobare pentru ceva sau cineva. 6 vt A lăuda.

*APLAUDA (aplaud) vb. tr. și intr. 1 A bate în palme pentru a-și arăta aprobarea, admirațiunea: toți au aplaudat pe orator ¶ 2 A aproba, a împărtăși vederile cuiva, o acțiune: Propunerea aceasta cu toți o aplaudară (ALX.) [fr. applaudir < lat.].

APLAUDA, aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația față de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.

APLAUDA, aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palme (la un spectacol, la o conferință etc.) în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. Gherlaș... și-a început spectacolul... Masa de țărani aplauda înainte, strigînd cu aprindere... SAHIA, N. 67. Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209. ◊ Tranz. Aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri. EMINESCU, O. I 150. Fig. Ei vor aplauda, desigur, biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare. EMINESCU, O. I 134. – Pronunțat: -pla-u-.

APLAUDA, aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația prin aplauze. [Pr.: -pla-u-] – Fr. applaudir (lat. lit. applaudere).

APLAUDA vb. I. intr. A bate din palme (în semn de admirație, de mulțumire etc.). ♦ tr. A-și exprima mulțumirea, admirația etc. prin aplauze. [Pron. -pla-u-, p. i. aplaud. / < lat. applaudere, cf. fr. applaudir].

APLAUDA vb. I. intr. a bate din palme. II. tr. (fig.) a-și exprima mulțumirea, entuziasmul, prin aplauze. (< lat. applaudere, după fr. applaudir)

A APLAUDA aplaud 1. intranz. A produce aplauze (în semn de satisfacție, admirație, aprobare etc.). 2. tranz. (persoane) A întâmpina sau a susține prin aplauze. [Sil. -pla-u-] /<fr. applaudir, lat. applaudere

aplaudà v. 1. a bate din palme în semn de aprobare: a aplauda actorii: 2. fig. a primi cu aplause, a aproba; a aplauda propunerea.

*apláud, a -á v. tr. (fr. applaudir, d. lat. appláudere). Bat din palme în semn de aprobare: a aplauda un actor. Fig. Aprob: a aplauda o propunere.

aplauda (a ~) (desp. a-pla-u-) vb., ind. prez. 1 sg. aplaud, 2 sg. aplauzi, 3 aplaudă; conj. prez. 1 sg. să aplaud, 3 să aplaude

aplauda (a ~) (a-pla-u-) vb., ind. prez. 3 aplaudă

aplauda vb. (sil. -pla-u-), ind. prez. 1 sg. aplaud, 3 sg. și pl. aplaudă

aplauda (a-u) (ind. prez. 1 sg. aplaud)

APLAUDA vb. (înv.) a plăsa. (Îl ~ cu căldură.)

APLAUDA vb. (înv.) a plăsa. (Îl ~ cu căldură.)

Plaudite, cives! (lat. „Aplaudați, cetățeni!”) – Poeții obișnuiau să-și citească operele lor în arena amfiteatrelor romane și nu se sfiau la sfîrșit (de altfel ca și actorii) să invite publicul a-i aplauda, prin formula de mai sus. Astăzi este folosită numai cu o nuanță de glumă. Găsim în D’Alembert următoarea aluzie: „Nu mă îngrijesc de plaudite… știu că un hoinar îndrăzneț și viguros e greu să placă la toată lumea”. TEAT.