aproapele m. fiecare om (în raport cu ceilalți): iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.

APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen¹. Aproapele nostru. - Lat. ad-prope.

aproape [At: COD. VOR. 118/6 / E: ml ad-prope] 1 av (Construit și cu pronumele personal în dativ, îf ~-mi, ~-ți) La distanță mică în spațiu de cineva (sau ceva) Si: în apropiere, în preajmă, lângă. 2 av (Îlav) Pe ~ Prin apropiere. 3 av (Îe) A cunoaște de ~ A cunoaște foarte bine. 4 av (Înv; îe) A avea pe cineva ~ A-și pune (toată) încrederea în cineva. 5 a (Înv; îs) ~ cercetare Amănunțit. 6 a (Înv; lpl; îf apropi) Confident. 7-8 av La un interval mic de timp (în trecut sau viitor). 9 av (Îlav) ~ de... Cu puțin timp înainte de... 10 av (Precedat de „rudă”, îla) De ~ Cu care există relații de rudenie strânse. 11 av (Îs) Prieten de ~ Amic intim. 12 av (Înv; îlav) ~ de Aproximativ. 13 av (Construit cu conjuncțiile că, să sau cu infinitivul) Puțin lipsea ca... Si: cât pe ce, mai-mai. 14 sa (Îpp; rar) Până aproape (1). 15 av (Îvr; fig; îe) ~ de minte Ușor de înțeles. 16 sma (și cel de ~, înv, de-~le) Semen.

APROAPE I. adv. 1 Nu departe de cineva, de ceva (în loc sau în timp): șade ~; iarna e ~; proverb: Mai ~ dinții Decît părinții, ne îngrijim mai mult de noi decît de părinți, de cei cu cari trăim în legături strînse ¶ 2 ~ de loc. adv.: grădina e ~ de casă; ~ de bătrînețe; e ~ de mintea omului, poate fi ușor de priceput, înțeles de mintea omului; proverb: cămașa e mai aproape de piele, fie-care se îngrijește mai mult de sine, de ai săi ¶ 3 De ~ loc. adv. Din apropiere; proverb: de departe trandafir, de ~ borș cu știr; a cerceta de ~; a avea de ~ pe cineva, a avea pe cineva ca persoană de încredere; a avea mai de ~ pe cineva, a se îngriji mai mult de cineva; a fi rudă de ~ cu cineva; cel (mai) de ~, cel cu care trăește cineva în legături strînse, credinciosul, intimul cuiva ¶ 4 Pe ~ loc. adv. Prin apropiere: care vor fi pre ~ de mare vor muri de groaza valurilor ei (GAST.); pe-aici pe ~; pe-acolo pe ~ ¶ 5 Cam: sînt ~ doi ani de cînd nu ne-am mai văzut ¶ 6 (Urmat de obiceiu de o negațiune sau de un cuvînt cu înțeles negativ) Mai-mai: era ~ să nu-l mai recunosc; e ~ de necrezut ¶ 7 În momentul de a...: cînd ~ să plec, a venit cineva care m’a reținut ¶ 8 Cît pe-aci: era ~ să mi se întîmple o mare nenorocire. II. APROAPELE, DE-APROAPELE sm. Fie-care om în parte și toți oamenii în genere, semen: să iubești pe ~le tău ca pe tine însuți [lat. ad-prope].

APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = A cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen¹. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

APROAPE² s. m. (Mai ales articulat; în special în textele religioase) Orice om, semen. În viața ta n-ai răcnit zadarnic, n-ai năpăstuit pe văduvă și pe orfan, n-ai lovit în aproapele tău. SADOVEANU, O. VT 51. [Lenau] nu s-a putut coborî niciodată la durerile nu mai puțin mari ale aproapelui său. IONESCU-RION, C. 86.

APROAPE² s. m. art. Orice om; semen. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

APROAPE² m. Orice om (în raport cu ceilalți). [Art. aproapele] /<lat. adprope

aproápe adv. (lat. ádprope, d. ad, la, și prŏpe, aproape). Nu departe, lîngă: aproape de casă, de mine. Maĭ maĭ, ca și: e aproape gata, aproape mort. A fi aproape de saŭ să, a fi pe punctu de. A urmări de aproape, a urmări cu atențiune, cu energie. Asta mă privește de aproape, mă interesează mult. De aproape, din apropiere. Pe aproape, pin apropiere. Cît pe aci: Am ghicit? Pe aproape. S. m. Întrebuințat articulat (maĭ ales în evanghelie). Vecin, seamăn: ĭubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuțĭ.

aproapele (semenul) (desp. a-proa-) s. m. art., g.-d. art. aproapelui

aproapele (a-proa-) s. m. art.

aproapele s. m. art. (sil. -proa-)

aproape adv. – 1. La mică distanță, în preajmă, în vecinătate. – 2. Cam, aproximativ, mai mult sau mai puțin. – 3. Gata, mai-mai, cît pe ce. – 4. (S. m.) Seamănul, aproapele nostru. – Mr. aproapea, megl. proapi, istr. (a)prope. Lat. ad prŏpĕ (Pușcariu 101; Candrea-Dens., 65; REW 197; DAR); cf. v. it. a provo (friul. apruv, v. sard. apprope), v. prov., cat. aprop, v. fr. a pruef. Cf. apropia.

APROAPE adv., s. art. 1. adv. (pop.) acolea, colea. (Aici ~.) 2. adv. v. aproximativ. 3. adv. v. gata. 4. s. art. v. semen.

APROAPE adv., s. 1. adv. (pop.) acolea, colea. (Aici ~.) 2. adv. aproximativ, cam, circa, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiur. (Au trecut ~ două secole...) 3. adv. gata, mai. (Era ~ să-l prind.) 4. s. art. semen, (înv. și pop.) soț, (înv.) priatnicul (art.). (Ajută-ți ~!)