apropiere sf [At: CORESI, EV. 8/14 / V: (înv) ~iare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: apropia¹] 1 (Îoc depărtare) Venire (tot) mai aproape (1) S: (înv) apropiat². 2 (Îoc depărtare) Vecinătate. 3 Prezență a cuiva (simțită ca o instanță sau ca o forță). 4 Împrietenire sau câștigare a încrederii unei persoane, unui grup etc. 5 Împăcare. 6 (Îlav) În ~ (sau în ~a) Aproape (1) 7 (îlav) Prin ~ (sau prin ~a) (Pe) aproape (1). 8 (Îlav) Din ~ sau din ~a De aproape (1). 9 (Înv; îlav) Cu (sau prin) ~ Aproximativ. 10-12 (Înv) Proprietate, caracteristică, însușire. 13 (Înv; îe) Îmi vine cu ~iare îmi vine la îndemână.

APROPIERE sf. 1 Faptul de a (se) apropia ¶ 2 Venire în atingere, înțelegere cu cineva: nu cred să fie posibilă o ~ între ei ¶ 3 În ~ (de) loc. adv. Aproape (de), lîngă: locuesc în ~ de gară.

APROPIERE, apropieri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. Urmele de întuneric se destrămau, piereau, gonite de apropierea zilei. MIHALE, O. 528. O vino iar!... Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120. 2. (În loc. adv.) În apropiere = a) aproape, în vecinătate. Locuiește în apropiere; b) (neobișnuit) de aproape. Intra îmbrăcată ca băiat, ca în noaptea aceea cînd se văzură pentru întîia oară în apropiere. EMINESCU, N. 83. Din apropiere = de aproape. Venim din apropiere. Prin apropiere = pe aproape. Ceilalți își aveau rosturile lor, casă, nevastă, copii și neamuri, prin apropiere. PAS, L. I 75. – Pronunțat: -pi-e-.

APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = pe aproape. Din apropiere = de aproape.

apropiere f. 1. fapta de a fi aproape: a ta apropiere inima-mi de adânc o liniștește EM.; 2. starea lucrului apropiat: venia din apropiere.

apropiere f., pl. ĭ. Acțiunea de a apropia. Vecinătate.

apropiare sf vz apropiere

apropiație¹ sf vz apropiere

apropiere (acțiunea de a (se) apropia; proximitate) (desp. a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiere (acțiunea de a (se) apropia, proximitate) (a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiere s. f. (sil. -pro-pi-e-), g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiu, -pii 2, -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf. s.

APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. v. preajmă. 3. v. potrivire.

APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. (temporal) prag, preajmă. (În ~ noului an.) 3. afinitate, analogie, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.)

APROPIERE. Subst. Apropiere, alăturare, contingență, tangență, atingere, contact; legătură; proximitate (livr.). Joncțiune, împreunare, îmbinare, împletire, unificare, unire, lipire, racordare, racord, conectare, conexare, conexiune, conexitate; cuplare, cuplaj. Acostare, abordare. Vecinătate, împrejurime, preajmă, prejmet (înv.), învecinare, megieșie (reg.). Vecin, vecinaș (rar), vecinel, megieș (pop.), apropiaș (reg.), împrejuraș (înv.). Adj. Apropiat, vecin, învecinat, din vecinătate, de alături, adiacent, limitrof, mărginaș, megieș (pop.); proxim; lipit, alăturat, conex, cuplat (tehn.); tangent, tangențial; împreunat, unit, îmbinat, împletit (fig.). Vb. A fi aproape, a fi pe aproape, a fi la doi pași, a fi sub nas. A se învecina, a se mărgini, a se megieși (înv. și reg.). A sta lîngă, a fi lîngă, a sta alături. A se apropia, a veni aproape, a se alătura, a se alipi, a se lega, a se uni, a se împreuna, a se îmbina, a se împleti (fig.), a se întîlni, a se atinge, a veni în contact cu. A apropia, a pune unul lîngă altul, a alătura; a uni, a unifica, a reuni, a împreuna, a îmbina, a pune în contact; a conecta (rar), a conexa, a racorda; a lega, a lega (a pune) cap la cap; a lipi, a alipi. Adv. În apropiere, la doi pași, sub nas, aici, la o aruncătură de băț, prin apropiere, în vecinătate, prin (în) vecini, pe aproape; în preajmă, alături; nas în nas. Din apropiere. V. includere, întretăiere, legătură, locuire, mișcare, unire.

Apropiere ≠ depărtare, distanțiere, îndepărtare