ARĂMI arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

arămi [At: LB / V: ~ma / Pzi: ~mesc / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămit¹ (3).

ARĂMI (-ămesc)... (BUD.) (TKT.) = ARĂMA...

ARĂMI, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.

ARĂMI, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de aramă.

ARĂMI, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.

A ARĂMI ~esc tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de aramă. /Din aramă

arăma v vz arămi

arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper (feru) c’un strat de aramă.

arămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămesc, 3 sg. arămește, imperf. 1 arămeam; conj. prez. 1 sg. să arămesc, 3 să arămească

arămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămesc, imperf. 3 sg. arămea; conj. prez. 3 să arămească

arămi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămesc, imperf. 3 sg. arămea; conj. prez. 3 sg. și pl. arămească

ARĂMI vb. v. cupra.

ARĂMI vb. a cupra. (~ suprafața unui obiect metalic.)

arămi, arămesc, v.r. (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (DLRM, DEX, MDA).

arămi, arămesc, vb. refl. – (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (< lat *aramen, forma pop. de la aeramen) (Scriban, DLRM, DEX, MDA).