15 definiții pentru ardelean (s.m.)

din care

Explicative DEX

ARDELEAN, -Ă, ardeleni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau ardelenilor (1), privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ardelean, ~ă [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~leni, ~lene / E: Ardeal + -ean(ă)] 1-2 smf, a (Persoană) din Ardeal Si: transilvănean, (Îrg) ardevan. 3-4 smf, a (Român) originar din Ardeal. 5 smp Populație care locuiește în Ardeal. 6 a Care aparține Ardealului. 7 a Care aparține ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, hațegana, lugojana, someșana, (rar) ardelenește (4). 15 sfa Melodia după care se dansează ardeleana (14).

ARDELEAN I. adj. 🌍 Din Ardeal, al locuitorilor din Ardeal: Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene (IK.-BRS.). II. ARDELEAN sm., ARDELEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor al Ardealului. III. ARDELEAN(C)Ă sf. Un fel de joc obicinuit mai ales în Ardeal, numit încă după ținuturi, „abrudean(c)ă”, „someșan(c)ă”, etc.

ARDELEAN, -Ă, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui, privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEAN2, -Ă, ardeleni, -e, s. m. și f. Persoană care este originară din Ardeal sau care locuiește în Ardeal; transilvănean.

ARDELEAN, -Ă, ardeleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui; privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean. 2. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal. – Din Ardeal + suf. -ean.

ARDELEAN2 ~eană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

Ortografice DOOM

ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; adj. f. ardeleană, pl. ardelene (dar: Școala Ardeleană s. propriu f.)

ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; adj. f. ardeleană, pl. ardelene

ardelean adj. m., s. m., pl. ardeleni; f. sg. ardeleană, pl. ardelene

Sinonime

ARDELEAN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.

ARDELEAN s., adj. 1. s. transilvănean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilvănean, (rar) transilvan. (Populația ~.)

Regionalisme / arhaisme

ardelean, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. Locuitor din Ardeal: „Că noi altu' ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u' ardelean” (Papahagi, 1925: 219). ■ (onom.) Ardelean, nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Ardeal + suf. -ean. ■ „Ardeal este, din punct de vedere etimologic, maghiarul Erdély, care vine la rândul său din erdö ”silva„. Numele curat românesc, înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi fost Codru, pe care ungurii așezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc Erdély, iar românii s-au mulțumit a împrumuta traducerea” (Hasdeu).

ardelean, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte, sunt ardeleni” (ALRRM, 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi, 1925: 219); „Ardelean cu ceapa-n foc, / Morășan cu lapte-n toc” (Bilțiu, 2006: 216). ♦ (onom.) Ardelean, nume de familie frecvent în județ (4.723 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din n. top. Ardeal + suf. -ean.

ardelean, -eni, s.n. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte sunt ardeleni” (ALR 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi 1925: 219). – Din Ardeal + -ean.

Intrare: ardelean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardelean
  • ardeleanul
  • ardeleanu‑
plural
  • ardeleni
  • ardelenii
genitiv-dativ singular
  • ardelean
  • ardeleanului
plural
  • ardeleni
  • ardelenilor
vocativ singular
  • ardeleanule
  • ardelene
plural
  • ardelenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ardelean, ardelenisubstantiv masculin
ardelea, ardelenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Ardeal. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.