armoniza [At: LB / V: h~ / Pzi: ~zez / E: fr harmoniser] 1-2 vtr A (se) pune în armonie¹ (1) Si: (înv) armonia (1), armonirui (1). 3 vt A face acompaniamentul de voci sau de instrumente muzicale la o melodie Si: (înv) armonia (1), armonirui (2) Cf armonie¹ (5). 4-5 vtr (Fig) A (se) stabili relații de înțelegere, de prietenie Cf armonie¹ (10).

*ARMONIZA (-izez) vb. tr. și intr. 1 🎼 A alcătui după regulele armoniei: ~ o bucată de muzică ¶ 2 pr. ext. A face să se potrivească, a pune în armonie părțile, calitățile unui lucru: n’a armonizat destul colorile ¶ 3 A forma armonie, a se potrivi în mod plăcut cu ceva: roșul cu galbenul nu armonizează împreună ¶ 4 Fig. A trăi în bună înțelegere: trăesc în acest ținut alături... armonizînd împreună (BĂLC.) [fr. harmoniser].

ARMONIZA, armonizez, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a aduce în armonie, a face să se potrivească, să fie de acord, în concordanță. A armoniza culorile. ◊ Refl. Și zise văilor să cînte, și văile se ridicară Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară. MACEDONSKI, O. I 65. ◊ Intranz. Era îmbrăcată... într-o rochie simplă de mătase roșie, armonizînd de minune cu pielea mată de culoarea coajei de castană. BART, E. 147. 2. A compune acompaniamentul (de voci sau de instrumente muzicale) la o melodie, conform legilor armoniei.

ARMONIZA, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.

ARMONIZA vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].

ARMONIZA vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser)

A ARMONIZA ~ez 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune în conformitate cu legile armoniei. 2) A face să se armonizeze. 2. intranz. A fi în armonie. /<fr. harmoniser

A SE ARMONIZA mă ~ez intranz. 1) A deveni armonios. 2) A se afla în armonie; a fi în concordanță deplină; a cadra; a se asorta; a se potrivi; a concorda. /<fr. harmoniser

*ARMONIA (-niez)... = ARMONIZA... [fr.].

*armonizéz v. tr. (d. armonie; fr. harmoniser). Pun în armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie.

armoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. armonizez, 3 armonizează; conj. prez. 1 sg. să armonizez, 3 să armonizeze

armoniza (a ~) vb., ind. prez. 3 armonizează

armoniza vb., ind. prez. 1 sg. armonizez, 3 sg. și pl. armonizează

armonizez.

ARMONIZA vb. v. asorta.

ARMONIZA vb. a (se) asorta, a (se) combina, a merge, a (se) potrivi, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.)

A armoniza ≠ a discorda, a distona