opțiuni
  • info

12 definiții pentru arătător (adj.)

din care

Explicative DEX

ARĂTĂTOR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arăta + suf. -ător.

arătător, ~oare [At: CORESI, ap. HEM 1563 / V: (reg; înv) -iu / E: arăta + -ăitor] 1 a (Înv) Care arată (1). 2 a (Înv; pex) Care te face să înțelegi ceva. 3 a (Grm; înv; îs) Modul -iu Modul indicativ. 4 a (Grm; înv; îs) Pronumele -iu Pronume demonstrativ. 5-6 sn, a (Pop; spc; îs) Deget ~ Al doilea deget de la mână Si: index. 7 smf (Înv) Persoană care te face să vezi, să înțelegi un lucru. 8 sn (Pop; la instrumente de măsurat) Ac indicator. 9 sn Baghetă cu care se arată ceva.

ARĂTĂTOR I. adj. sm. 1 Care arată 2 ~ sau degetul ~, degetul care e așezat între cel mare și cel mijlociu (🖼 171) 3 ‡📖 Indicativ; pronume ~, pronume demonstrativ. II. sm. și (pl. -toare) sn. 1 Fie-care din limbile sau acele ce se învîrtesc pe cadranul unui ceasornic, spre a arăta ceasurile, minutele sau secundele (🖼 172) 2 📻 Cursor (la aparate gradate).

ARĂTĂTOR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător.

ARĂTĂTOR2, -OARE, arătători, -oare, adj. (În expr.) Deget arătător (și substantivat, n.) = degetul al doilea de la mînă, așezat între cel mare și cel mijlociu. Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile. SADOVEANU, N. F. 82. Ne-am împuns fiecare vîrful degetului arătător. SADOVEANU, N. F. 36. O mînă i se sprijină ușor de un album întredeschis cu arătătorul. BASSARABESCU, V. 40.

ARĂTĂTOR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mînă (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor.

arătător a. care arată: degetul arătător.

arătătór, -oáre adj. Care arată: degetu arătător. S. n. Indicator: arătătoru căilor ferate.

Sinonime

ARĂTĂTOR adj. v. demonstrativ.

ARĂTĂTOR adj., s. v. indicativ.

arătător adj. v. DEMONSTRATIV.

arătător adj., s. v. INDICATIV.

Intrare: arătător (adj.)
arătător2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătător
  • arătătorul
  • arătătoru‑
  • arătătoare
  • arătătoarea
plural
  • arătători
  • arătătorii
  • arătătoare
  • arătătoarele
genitiv-dativ singular
  • arătător
  • arătătorului
  • arătătoare
  • arătătoarei
plural
  • arătători
  • arătătorilor
  • arătătoare
  • arătătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arătător, arătătoareadjectiv

  • 1. Care arată. MDA2
    sinonime: demonstrativ indicativ
    • format_quote Deget arătător. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ne-am împuns fiecare vîrful degetului arătător. SADOVEANU, N. F. 36. DLRLC
etimologie:
  • Arăta + -ător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.