ASCETICĂ s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele marilor asceți creștini. – Fr. ascétique (< gr.).

ASCETICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. [< fr. ascétique, it. ascetica].

ASCETIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique.

ascetic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ascétique] 1 a De ascet (1) Si: (Înv) pustnicesc, schimnicesc. 2 a Care aparține ascentismului (1). 3 a Ca un ascet (1) Si: (înv) pustnicesc, schimnicesc. 4 sf Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini.

ASCETIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.

ASCETIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)

ascetică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. asceticii

ascetică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. asceticii

ascetică s. f., g.-d. art. asceticii