ASPIC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic.

aspic² sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr aspic] Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și carne, folosită ca garnitură la unele mâncăruri reci Cf piftie.

*ASPIC² sbst. 🍽 Piftie care se pune pe lîngă fripturi reci, pe lîngă unele mezeluri, etc. [fr.].

ASPIC, aspicuri, s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Din fr. aspic.

ASPIC s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită pentru prepararea unor feluri de mîncare. V. piftie, răcituri. Ouă în aspic.

ASPIC² s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită la unele mîncăruri (ca garnitură). – Fr. aspic.

ASPIC s.n. Substanță gelatinoasă pregătită din zeamă de carne și de oase, folosită pentru prepararea unor mîncăruri; gelatină, piftie. [Pl. -curi. / < fr. aspic].

ASPIC s. n. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri. (< fr. aspic)

ASPIC n. Produs alimentar preparat din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă, care, după răcire, se încheagă, devenind gelatinos. Mușchi în ~. /<fr. aspic

*aspíc n. (fr. aspic). Răciturĭ din zeamă de carne saŭ pește care se pun pe lîngă mezelurĭ.

aspic s. n., (porții; sorturi) pl. aspicuri

aspic s. n., (sorturi) pl. aspicuri

aspic s. n., pl. aspicuri

aspic (aspicuri), s. n. – Garnitură de gelatină, pentru răcituri sau alte mîncăruri. Fr. aspic (Lacea, Dacor., V, 395).

ASPIC s. gelatină. (Curcan în ~.)