atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uez / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.

*ATENUA (-uez) I. vb. tr. 1 A slăbi, a împuțina, a micșora: în caz de a nu putea să conjure răul, să caute cel puțin a-l ~ (I.-GH.) ¶ 2 A ușura: această împrejurare a atenuat întru cîtva gravitatea faptei săvîrșite. II. vb. refl. 1 A se slăbi, a se împuțina, a se micșora ¶ 2 Fig. A se ușura, a deveni mai puțin împovărător [fr. < lat.].

ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.

ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).

ATENUA vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].

ATENUA vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)

A ATENUA ~ez tranz. A face să se atenueze; a amortiza; a slăbi; a dilua. ~ durerea. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

A SE ATENUA se ~ează intranz. (despre procese, acțiuni, fenomene etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a se amortiza; a slăbi; a dilua. [Sil. -nu-a] /<fr. atténuer, lat. attenuare

atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.

*atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.

atenua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. atenuez (desp. -nu-ez), 3 atenuează (desp. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să atenuez, 3 să atenueze; ger. atenuând (desp. -nu-ând)

atenua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenuează, 1 pl. atenuăm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenueze; ger. atenuând (-nu-ând)

atenua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. atenuează (sil. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. atenueze; ger. atenuând (sil. -nu-ând)

atenua (u-a) (ind. prez. 1 sg. atenuez, 3 sg. și pl. atenuează, 1 pl. atenuăm)

atenuez, -uează 3.

ATENUA vb. 1. a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vântului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)

ATENUA vb. 1. a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Tăria vîntului s-a mai ~.) 2. (MED.) a ceda, a slăbi. (Boala s-a ~.)

A (se) atenua ≠ a (se) intensifica, a (se) înteți