atingere sf [At: (a. 1814) URICARIUL IV, 188 / Pl: ~ri / E: atinge] 1 Luare de contact direct cu ceva și: (îvr) atingătură (1), atins¹ (1), atinsătură (1), atinsură. 2 Apropiere și intrare în contact unul cu altul a două obiecte Si: (îvr) atingătură, atins¹ (2), atinsătură (2), atinsură (2). 3 Ajungere până la ceva sau cineva Si: (îvr) atingătură (3), atins¹ (3), atinsătură (3), atinsură (3). 4 (Mat; înv; îs) Punct de ~ Punct de tangență. 5 (Fig) Impresionare puternică a cuiva Si: (îvr) atingătură, atins¹ (4), atinsătură (4), atinsură (4). 6 Apucare a unui obiect spre a începe o activitate Si: (îvr) atingătură (5), atins¹ (5), atinsătură (5), atinsură (5). 7 Alipire de ceva Si: (îvr) atingătură (6), atins¹ (6), atinsătură (6), atinsură (6). 8 Aducere în discuție a unui subiect Si: (îvr) atingătură (7), atins¹ (7), atinsătură (7), atinsură (7). 9 Gustare a unui aliment Si: (îvr) atingătură (8), atins¹ (8), atinsătură (8), atinsură (8). 10 Intrare în posesia unui obiect Si: (îvr) atingătură (9), atins¹ (9), atinsătură (9), atinsură (9). 11 Atacare. 12 Agresare sexuală Si: (îvr) atingătură, atins¹ (11), atinsătură (11), atinsură (11). 13 Lovire. 14 Jignire. 15 Aluzie la un subiect sensibil Si: (îvr) atingătură (14), atins¹ (14), atinsătură (14), atinsură. 16 Relaționare cu... Si: (îvr) atingătură (15), atins¹ (15), atinsătură (15), atinsură (15). 17 Asemănare.

ATINGERE sf. 1 Faptul de a (se) atinge ¶ 2 A veni în ~ cu cineva, a se găsi deseori în același loc cu cineva, a avea amestec, legături, daraveri cu cineva.

ATINGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. 1. Contact, lovitură ușoară. Cutia uriașă, plutitoare, din tablă de fier, era goală și răsuna la toate atingerile din afară. DUMITRIU, B. F. 153. Își scutură mîinile ca de-o atingere murdară. C. PETRESCU, A. 357. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) în atingere cu... = a intra (a fi, a veni etc.) în contact cu..., în relații cu... Copiii domnului Arghiropol... nu veneau în atingere cu copiii din mahala. PAS, Z. I 215. 2. Știrbire, vătămare. N-au ce căuta în partid cei ce ar încerca să aducă cea mai mică atingere unității partidului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 158. 3. Ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.). Atingerea și depășirea nivelului de producție planificat.

ATINGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) în atingere cu... = a intra (sau a fi, a veni etc.) în contact cu..., în relații cu...

atingere f. lucrarea de a atinge și rezultatul ei: 1. pipăire, lovire ușoară; 2. fig. înduioșare; 3. contact; 4. (galicism) lovitură morală, ofensă (= fr. atteinte).

atingere s. f., g.-d. art. atingerii; pl. atingeri

atingere s. f., g.-d. art. atingerii; pl. atingeri

atingere s. f., g.-d. art. atingerii; pl. atingeri

ATINGERE s. 1. v. contact. 2. v. lovire.

ATINGERE s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

ATINGERE s. 1. contact. (La prima ~ cu...) 2. lovire, ochire, ochit. (~ țintei.)

atingere s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.