atins¹ sn [At: POP, ap. HEM 2056 / Pl: ~uri / E: atinge] (Îvr) 1-9 Atingere (1-3, 10). 10 Atacare. 11 Atingere (12). 12 Lovire. 13 Jignire. 14-15 Atingere (15-16). 16 Asemănare.

atins², ~ă a [At: (a. 1645) EUSTRATIE, ap. GCR I, 115 / Pl: ~nși, ~e / E: atinge] 1 Contactat². 2 Până la care s-a ajuns. 3 (D. un scop) Îndeplinit². 4 Impresionat². 5 (D. obiecte) Apucat². 6 Alipit². 7 Menționat². 8 Gustat². 9 Posedat². 10 Lovit². 11 Jignit².

ATINS I. adj. 1 p. ATINGE ¶¶ contr. NEATINS ¶ 2 🩺 Lovit (de o boală): a fost ~ de alienațiune mentală. II. sbst. Faptul de a (se) atinge.

ATINS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

ATINS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală (gravă). ♦ Fig. Impresionat, mișcat. 2. Ofensat. – V. atinge.

atins a. fig. 1. înduioșat; 2. ofensat: atins de purtarea lui.

atíns, -ă adj. Ofensat. (după fr. touché). Mișcat, emoționat.

*atíng, atins, a atinge v. tr. (lat. attingere, it. attingere, fr. atteindre. V. contact). Ajung, pun mîna: a atinge fructele din pom cu mîna, cu prăjina. Fig. (fr. toucher). Mișc, emoționez: vaĭetele săraculuĭ l-aŭ atins. Supăr, ofensez: s’a simțit cam atins de gluma ta. Barb. A-țĭ atinge scopu (fr. atteindre le but) îld. a-țĭ ajunge scopu. V. refl. Vin în contact: m’am atins de un gard văpsit de curînd și m’am murdărit. Fig. Pun mîna (fur saŭ vatăm): nu te atinge de banu, de onoarea altuĭa!

atins,-ă, atinși, -se adj. 1. furat. 2. bătut. 3. beat. 4. nebun

a fi atins de filoxeră expr. (iron.) a fi nebun.

ATINS adj. v. emoționat, impresionat, insultat, înduioșat, jignit, mișcat, ofensat, tulburat, ultragiat.

atins adj. v. EMOȚIONAT. IMPRESIONAT. INSULTAT. ÎNDUIOȘAT. JIGNIT. MIȘCAT. OFENSAT. TULBURAT. ULTRAGIAT.