AUSCULTAȚIE, auscultații, s. f. Auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.

auscultație sf [At: DA / P: a-us~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr auscultation] (Med) Auscultare.

AUSCULTAȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.

AUSCULTAȚIE, auscultații, s. f. (Med.) Acțiunea de a ausculta; ascultare (2). – Pronunțat: a-us-.

AUSCULTAȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation.

AUSCULTAȚIE s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio].

AUSCULTAȚIE s. f. auscultare. (< fr. auscultation, lat. auscultatio)

auscultațiune sf vz auscultație

*AUSCULTARE, *AUSCULTAȚlUNE, *AUSCULTAȚlE sf. 🩺 Faptul de a ausculta [fr.].

AUSCULTAȚIUNE s.f. v. auscultație.

auscultați(un)e f. Med. ascultarea bătăilor pieptului, spre a recunoaște starea plămânilor sau a inimei.

*auscultațiúne f. (lat. auscultátio, -ónis). Med. Ascultarea bătăilor inimiĭ, a zgomotuluĭ respirațiuniĭ saŭ a tuseĭ p. a constata gradu sănătățiĭ. – Și -áție și -áre.

auscultație (med.) (desp. aus-, -ți-e) s. f., art. auscultația (desp. -ți-a), g.-d. art. auscultației; pl. auscultații, art. auscultațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

auscultație (med.) (aus-, -ți-e) s. f., art. auscultația (ți-a), g.-d. art. auscultației; pl. ascultații, art. ascultațiile (-ți-i-)

auscultație s. f. (sil. aus-, -ți-e), art. auscultația (sil. -ți-a), g.-d. art. auscultației; pl. auscultații, art. auscultațiile (sil. -ți-i-)

AUSCULTAȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămânilor.)

AUSCULTAȚIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămînilor.)