AUTOCISTERNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe șasiu). [Pr.: a-u-] – Auto²- + cisternă.

autocisternă sf [At: Nom. MIN. 107/ P: a-u~ / Pl: ~ne / E: auto²- + cisternă] 1 Autovehicul special carosat, prevăzut cu o cisternă în care se transportă lichide. 2 Conținutul unei autocisterne. 3 Autocisternă împreună cu conținutul.

AUTOCISTERNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe șasiu). [Pr.: a-u-] – Auto² + cisternă.

AUTOCISTERNĂ, autocisterne, s. f. Automobil special construit, prevăzut cu o cisternă, pentru transportul păcurii sau al altor materii lichide.

AUTOCISTERNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă montată pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor. – Din auto² + cisternă.

AUTOCISTERNĂ s.f. Autovehicul prevăzut cu o cisternă, în care se transportă lichide (benzină, gaz etc.). [Cf. it. autocisterna].

AUTOCISTERNĂ s. f. autovehicul cu o cisternă, în care se transportă diferite produse lichide. (< rus. avtoțisterna)

AUTOCISTERNĂ ~e f. Autovehicul prevăzut cu o cisternă pentru transportul lichidelor. /auto- + cisternă

autocisternă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autocisternei; pl. autocisterne

autocisternă (a-u-) s. f., g.-d. art. autocisternei; pl. autocisterne

autocisternă s. f. (sil. a-u-) → cisternă

AUTOCISTERNĂ s. (rar) cisternă.

AUTOCISTERNĂ s. (rar) cisternă.