opțiuni
  • info

8 definiții pentru autointitula

Explicative DEX

AUTOINTITULA, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto1- + intitula.

AUTOINTITULA, autointitulez, vb. I. Refl. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-] – Auto1- + intitula.

autointitula vr [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pzi: ~lez / E: auto1- + intitula] A-și atribui sieși un nume, un titlu.

AUTOINTITULA vb. I. refl. A se intitula, a se denumi singur. [auto1- + intitula].

AUTOINTITULA vb. refl. a-și atribui un nume, un titlu. (< auto1- + intitula)

autointitula vb. refl. I A se denumi singur (pe nedrept) ◊ „Așa se înfățișează aceste așa-zise «drame de tip nou», care se autointitulează «de avangardă».” Sc. 7 I 62 p. 3. ◊ „«Dosarul Moro» a fost dat publicității la Roma, la cererea forțelor politice. Acesta este un document însumând 50 de file dactilografiate găsit de poliție la una din bazele de la Milano ale organizațiilor teroriste autointitulate «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 4 VII 79 p. 6 (din auto1- + intitula; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 236; DN3, DEX-S)

Ortografice DOOM

autointitula (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autointitulez, 3 se autointitulează; conj. prez. 1 sg. să mă autointitulez, 3 să se autointituleze; imper. 2 sg. afirm. autointitulează-te; ger. autointitulându-mă

*autointitula (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autointitulează

autointitula vb. (sil. a-u-to-in-) → intitula

Intrare: autointitula
  • silabație: a-u- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autointitula
  • autointitulare
  • autointitulat
  • autointitulatu‑
  • autointitulând
  • autointitulându‑
 singular plural
  • autointitulează
  • autointitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autointitulez
 (să)
  • autointitulez
  • autointitulam
  • autointitulai
  • autointitulasem
a II-a (tu)
  • autointitulezi
 (să)
  • autointitulezi
  • autointitulai
  • autointitulași
  • autointitulaseși
a III-a (el, ea)
  • autointitulează
 (să)
  • autointituleze
  • autointitula
  • autointitulă
  • autointitulase
plural I (noi)
  • autointitulăm
 (să)
  • autointitulăm
  • autointitulam
  • autointitularăm
  • autointitulaserăm
  • autointitulasem
a II-a (voi)
  • autointitulați
 (să)
  • autointitulați
  • autointitulați
  • autointitularăți
  • autointitulaserăți
  • autointitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • autointitulează
 (să)
  • autointituleze
  • autointitulau
  • autointitulară
  • autointitulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autointitula, autointitulezverb

  • 1. A-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu. DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere A se denumi singur (pe nedrept). DCR2
    • format_quote Așa se înfățișează aceste așa-zise «drame de tip nou», care se autointitulează «de avangardă». Sc. 7 I 62 p. 3. DCR2
    • format_quote «Dosarul Moro» a fost dat publicității la Roma, la cererea forțelor politice. Acesta este un document însumând 50 de file dactilografiate găsit de poliție la una din bazele de la Milano ale organizațiilor teroriste autointitulate «Brigăzile roșii». Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 4 VII 79 p. 6. DCR2
etimologie:
  • Auto- + intitula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.