AVAL s. n. (În loc. adv.) În aval = în josul văii, spre vărsare (în raport cu un punct de referință). – Din fr. aval.

aval² sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr aval] 1 (Fin) Garanție specială de plată a unei cambii.

aval¹ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr aval] 1 (Îoc amonte) Parte către care curge un râu. 2 (D. un punct de pe cursul unei ape; îs) În - Mai aproape de vărsare (față de un alt punct). 3 (Îas) Urmând cursul unei ape.

*AVAL sbst. ⚚ Angajament luat prin iscălitură pusă pe un efect de comerț de către o terță persoană de a plăti la scadență acel efect, în caz cînd s’ar refuza, de către semnatar, plata lui [fr.].

AVAL s. n. (În loc. adv.) În aval = (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) mai aproape de vărsare (în comparație cu alt punct). – Din fr. aval.

AVAL adv. (În opoziție cu amonte, numai în loc. adv.) În aval (în legătură cu situația unui punct pe cursul unei ape) = mai aproape de vărsare (în comparație cu un punct mai depărtat).

AVAL² s. n. (În sistemul financiar capitalist) Garanție specială de plată a unei cambii. – Fr. aval.

AVAL¹ adv. (În expr.) În aval (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de vărsare (în comparație cu alt punct). – Fr. aval.

AVAL² s.n. (Fin.) Garanție specială de plată a unei cambii. [< fr. aval].

AVAL¹ s.n. (op. amonte) Partea către care curge un rîu. ◊ În aval = urmînd cursul unei ape. [< fr. aval, cf. lat. ad – la, vallis – vale].

AVAL² s. n. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadență a unei cambii; gir, garanție. (< fr. aval)

AVAL¹ s. n. în ~ = situat pe cursul inferior al unui râu, spre vărsare. (< fr. aval)

AVAL n.: În ~ în josul apei; în direcția cursului; spre vărsare. /<fr. aval

aval n. garanție dată unui efect comercial.

aval s. n.

aval s. n.

aval s. n.