AZVÂRLITURĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură.

azvârlitură sf [At: PANN, E. II, 156 / V: asv- / Pl: ~ri / E: azvârli + -tură] 1 Aruncătură. 2 Distanță până la care ajunge un obiect azvârlit. 3 (Îe) La o ~ (de băț) Aproape.

AZVÂRLITURĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanța până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură.

AZVÂRLITURĂ ~i f. Distanță până la care ajunge un obiect aruncat. La o ~ de băț nu departe; aproape. /a azvârli + suf. ~tură

asvârlitură sf vz azvârlitură

ASVÎRLITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a (se) asvîrli: calul de sărituri și de asvîrlituri nu s’au ogoit (CANT.); asvîrlitura de pietre pe deasupra bisericii (I.-GH.) ¶ 2 Distanța străbătută de un lucru care a fost asvîrlit: mai e ca o ~ de băț pînă în sat.

AZVÎRLITURĂ, azvîrlituri, s. f. Distanța pînă la care ajunge un obiect azvîrlit de cineva; aruncătură. ◊ (Mai ales în expr.) O azvîrlitură de băț = distanță mică. Era ca la o azvîrlitură de băț. ȘEZ. IV 198.

AZVÎRLITURĂ, azvîrlituri, s. f. Distanță pînă la care ajunge un obiect azvîrlit de cineva; aruncătură. ◊ Expr. O azvîrlitură de băț = o distanță mică. – Din azvîrli + suf. -(i)tură.

asvârlitură f. aruncătură violentă; de o asvârlitură de băț, la o mică distanță.

azvîrlitúră (sud) și zv- (nord) f., pl. ĭ. Rezultatu azvîrliriĭ: o distanță de treĭ azvîrliturĭ de băț.

azvârlitură s. f., g.-d. art. azvârliturii; pl. azvârlituri (și: la o azvârlitură de băț)

azvârlitură s. f., g.-d. art. azvârliturii; pl. azvârlituri

azvârlitură s. f., g.-d. art. azvârliturii; pl. azvârlituri

la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră (de ceva) expr. aproape, nu departe (de ceva).

AZVÂRLITURĂ s. 1. v. aruncătură. 2. v. zvârlitură.

AZVÂRLITURĂ s. 1. aruncătură, zvîrlitură, (rar) zvîrlet, (Transilv. și Maram.) țipătură. (La o ~ de băț.) 2. aruncătură, izbitură, lovitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaș.)