opțiuni

4 definiții pentru bălăngănire

Explicative DEX

bălăngănire sf [At: DA ms / V: (reg) ~lăncă~, ~ăncări, ~ări~ / Pl: ~ri / E: bălăngăni] 1-2 Producere a unui sunet puternic (de clopot) de balangă Si: bălăngănit1 (1-2) (reg) băngănire (1-2). 3 Tragerea neregulată a clopotului în dungă. 4-9 Bălăbănire (1-6). 10 Legănare.

bălăncănire sf vz bălăngănire

bălăncărire sf vz bălăngănire

bălăngărire sf vz bălăngănire

Intrare: bălăngănire
bălăngănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănire
  • bălăngănirea
plural
  • bălăngăniri
  • bălăngănirile
genitiv-dativ singular
  • bălăngăniri
  • bălăngănirii
plural
  • bălăngăniri
  • bălăngănirilor
vocativ singular —
plural —
bălăncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănire
  • bălăncănirea
plural
  • bălăncăniri
  • bălăncănirile
genitiv-dativ singular
  • bălăncăniri
  • bălăncănirii
plural
  • bălăncăniri
  • bălăncănirilor
vocativ singular —
plural —
bălăncărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncărire
  • bălăncărirea
plural
  • bălăncăriri
  • bălăncăririle
genitiv-dativ singular
  • bălăncăriri
  • bălăncăririi
plural
  • bălăncăriri
  • bălăncăririlor
vocativ singular —
plural —
bălăngărire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.