BĂLOȘEL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). Bălos + suf. -el.

băloșel sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: bălos + -el] 1 (Bot) Ciupercă necomestibilă, din familia agariaceelor, cu miros neplăcut, având pălăria galbenă-roșiatică, piciorul alb și gros, carnea albă grețoasă și gust acru Si: bălos (9), burete-bălos (8) (Russula sau Agaricus foetens). 2 (Iht; reg) Grindel (Nemachilus barbatulus).

băloșél s.m. 1 (bot.) Ciupercă necomestibilă, din familia agariaceelor, cu miros neplăcut, cu pălărie galbenă-roșiatică, cu piciorul gros și alb, care are un gust acru, grețos (Russula foetens). 2 (iht.; reg.) Grindel (Nemachilus barbatulus). • pl. -ei. /bălos + -el.

BĂLOȘEL sm. 🌿 Ciupercă galbenă-roșietică, cu miros caracteristic foarte neplăcut; crește în pădurile de brad și de fag; numită și „burete-bălos” (Russula foetens) [bălos].

BĂLOȘEL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galben-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Bălos + suf. -el.

BĂLOȘEL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă, cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (Russula foetens). – Din bălos + suf. -el.

BĂLOȘEL ~i m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică, cu miros neplăcut, care secretă un suc vâscos. /bale + suf. ~el

CIUPERCĂ (pl. -ci) sf. 🌿 1 Plantă criptogamă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, albă, adesea pătată cu galben, cu gust și miros plăcut, numită și „burete”, „ciupercă-de-gunoiu”, etc. (Agaricus campestris, Agaricus pratensis) (🖼 1140); F atîta jaf în ciuperci! nu-i pagubă mare: și de m’a răpune și pe mine, atîta jaf în ciuperci, căci n’are cine să plîngă după mine (ISP.); a răsări ca ciupercile, a răsări deodată, pe neașteptate sau în număr mare: n’am înnecat mai mult decît un Lipovan, și-acum răsar din toate ungherile, ca ciupercile (ALECS.) ¶ 2 Trans. (PĂC.) = TURTA-VACII ¶ 3 Trans. ~-DE-BRAD (PĂC.) = PITA-VACII ¶ 4 Trans. ~-DE-PE-COASTĂ, ~ DOMNEASCĂ (PĂC.) = PITARCĂ ¶ 5 Trans. ~-PUTUROASĂ (PĂC.) = BĂLOȘEL ¶ 6 CIUPERCĂ-DE-PIVNIȚĂ ciupercă mare spongioasă, cu miros neplăcut, ce crește prin locuri umede, în pivnițe, pe lemne putrede și, cînd se află în plină vegetație, lasă să pice dintr’însa picături de apă care distrug cu timpul lemnele de construcție; numită și „burete-de-casă” (Merulius Lacrymans) (🖼 1241) ¶ 7 iron. 🎩 Pălărie de femeie, mică și caraghioasă [comp. ung. csiperke].

băloșel (ciupercă) s. m., pl. băloșei, art. băloșeii

băloșel (ciupercă) s. m., pl. băloșei, art. băloșeii

băloșel s. m., pl. băloșei, art. băloșeii

BĂLOȘEL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.

BĂLOȘEL s. (BOT.; Russula foetens) (reg.) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.