BABILONIAN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

babilonian, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ieni, ~iene / E: Babilon + -ean] 1 smf (Lpl) Populație semitică ce a trăit în Babilon în mileniile 2-1 a. C. 2 smf (Șls) Persoană din babilonieni (1). 3-5 a Babilonic (1-3).

vavilonean, ~ă smf vz babilonean

babiloneán, -ă s.m., s.f, adj. v. babilonian.

BABILONIAN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ean.

BABILONIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)

BABILONIAN² ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon. /<fr. babylonien

babilonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. babilonieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. babiloniană, pl. babiloniene

babilonian (-ni-an) adj. m., s. m., pl. babilonieni (-ni-eni); adj. f., s. f. babiloniană, pl. babiloniene

babilonean, -ă, s. m. și f., adj., pl. babiloneni, -e

BABILONEÁN, Ă (< Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.