BABORNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băborniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.

baborniță sf [At: ALECSANDRI, T. 357 / V: băb- / Pl: ~țe / E: srb baburina] 1-22 Băboi (1-22).

babórniță s.f. (peior.) Babă urîtă și rea, supărăcioasă, arțăgoasă; cotoroanță, (reg.) bahorniță. ◆ Vrăjitoare. pl. -e. și (reg.) băbórniță s.f. /babă + bahorniță, prin contaminare; cf. srb. baburina.

BABORNIȚĂ, BĂBORNIȚĂ (pl. -țe) sf. familiar Babă urîtă și răutăcioasă, cotoroanță: nu-i e rușine băborniței să nebunească la bătrînețe? (ALECS.).

BABORNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ◊ Vrăjitoare. [Var.: băborniță s. f.] – contaminare între babă și bahorniță.

BABORNIȚĂ, babornițe, s. f. (Peiorativ) Babă urîtă, rea, supărăcioasă, arțăgoasă; cotoroanță. (în forma băborniță) Nu-i e rușine băborniței să nebunească la bătrînețe și să vreie să-și facă un blestem ca aista... să te călugărească! ALECSANDRI, T. 56. ♦ Vrăjitoare. V. hîrcă, talpa-iadului, calul-dracului, mama-pădurii. Ei nu credeau în diavoli, în lumea de-apoi, în flăcările care călătoresc noaptea pe haturi... în știma apelor, în babornițele pădurilor. CAMILAR, TEM. 77. Babornița, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicînd în gîndul său: După ce umblă ea nu se mînîncă. CREANGĂ, P. 99. – Variantă: băborniță s. f.

BABORNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urîtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: băborniță s. f.] – Din babă + suf. -or-niță.

BABORNIȚĂ ~e f. pop. Babă urâtă și rea; cotoroanță. [G.-D. baborniței] /babă + bahorniță

baborniță f. (ironic) babă foarte bătrână.

babórniță V. bahorniță.

băborniță sf vz baborniță

băbórniță s.f. v. baborniță.

BĂBORNIȚĂ s. f. V. baborniță.

bahórniță f., pl. e (sîrb. báhornica, fărmăcătoare, d. bahoriti, a fărmăca). Munt. Vest. Babă de aspectu uneĭ fărmăcătoare, babă rea. În Munt. est, Mold. ba- și bă-borniță (după babă). V. cotoroanță, fărmăcătoare.

băborníță V. bahorniță.

baborniță s. f., g.-d. art. baborniței; pl. babornițe

baborniță s. f., g.-d. art. baborniței; pl. babornițe

baborniță s. f., g.-d. art. baborniței; pl. babornițe

BABORNIȚĂ s. v. cotoroanță.

BABORNIȚĂ s. cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică, (reg.) hoancă, hoanghină, (prin Munt.) bahorniță, (Mold.) cotoarbă, (fig.) hîrcă. (~ este femeia bătrînă, urîtă și rea.)

baborniță, babornițe, s.f. (reg.) Babă urâtă și rea; cotoroanță: „...nu știu cum o scoteam la socoată cu babornița asta” (Bilțiu, 1999: 86). – Din babă + bahorniță (DLRM, DEX, MDA).