BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

balivernă sf [At: CARAGIALE, M. 65 / Pl: ~ne / E: fr baliverne] (Fam; mpl) Palavră.

balivérnă s.f. (fam.; mai ales la pl.) Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. Cui debitezi dumneata asemenea baliverne? (SADOV.). • pl. -e./ <fr. baliverne.

*BALIVERNĂ (pl. -ne) sf. Fleac, moft: cum îți vine dumitale să crezi așa baliverne? (CAR.) [fr.].

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. (De obicei la pl.) Vorbe de clacă; palavre, născociri, scornituri. V. fleacuri, mofturi. Bade Haralambie... cui debitezi dumneata asemenea baliverne? SADOVEANU, N. F. 181. Ei, cum îți vine dumitale să crezi asemenea baliverne? CARAGIALE, O. II 205.

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne.

BALIVERNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne)

BALIVERNĂ ~e f. Vorbă goală; afirmație neserioasă; brașoavă; palavră. A spune ~e. /<fr. baliverne

balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne

balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne

balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne

BALIVERNĂ s. v. fleac, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimic, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

balivernă s. v. FLEAC. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. NIMIC. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.