opțiuni
  • info

18 definiții pentru bancrutar

din care

Explicative DEX

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.

bancrutár, -ă s.m., s.f. (fin.) Persoană care a dat faliment; bancrut. • pl. -i, -e. /bancrută + -ar, după fr. banqueroutier.

*BANCRUTAR sm. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz: mai pot fi declarați ~i frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri (COD.-COM.) [fr. banqueroutier].

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.

BANCRUTAR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].

BANCRUTAR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)

BANCRUTAR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar

*bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.

bancrot2, ~ă smf, a vz bancrutar

bancrut sm vz bancrutar

BANCRUTIER s.m. v. bancrutar.

Ortografice DOOM

bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari

bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari

bancrutar s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutari

Sinonime

BANCRUTAR s. v. falit.

BANCRUTAR s. (FIN.) falit, (înv.) mofluz, mofluzit.

Intrare: bancrutar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarul
  • bancrutaru‑
plural
  • bancrutari
  • bancrutarii
genitiv-dativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarului
plural
  • bancrutari
  • bancrutarilor
vocativ singular
  • bancrutarule
  • bancrutare
plural
  • bancrutarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutier
  • bancrutierul
  • bancrutieru‑
plural
  • bancrutieri
  • bancrutierii
genitiv-dativ singular
  • bancrutier
  • bancrutierului
plural
  • bancrutieri
  • bancrutierilor
vocativ singular
  • bancrutierule
  • bancrutiere
plural
  • bancrutierilor
bancrot1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrot
  • bancrotul
plural
  • bancroți
  • bancroții
genitiv-dativ singular
  • bancrot
  • bancrotului
plural
  • bancroți
  • bancroților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancruți
  • bancruții
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancruți
  • bancruților
vocativ singular
  • bancrutule
  • bancrute
plural
  • bancruților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancrutar, bancrutarisubstantiv masculin
bancrutară, bancrutaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care a suferit o bancrută. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: bancrut falit mofluz mofluzit
    • format_quote Mai pot fi declarați bancrutari frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri. (COD.-COM.) CADE
etimologie:
  • Bancrută + -ar DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 NODEX
  • după limba franceză banqueroutier DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.