opțiuni
  • info

16 definiții pentru becher

din care

Explicative DEX

BECHER, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

BECHER, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr.

becher1 sm [At: (a. 1823) IORGA, S. D. XII, 180 / Pl: ~i / E: tc bekâr] 1 (Fam) Burlac. 2 (Fig; reg) Ticălos.

becher s.m. (fam.) Burlac. Cum becher? – Adică necăsătorit (CAR.). • pl -i. /<tc. bekâr.

BECHER1 sm. 1 Om neînsurat, celibatar, holteiu, burlac, flăcău: să fii ~, tot aș mai pricepe, dar om însurat...? (BR.-VN.) 2 Cal de poștă spetit (COST.); cal ce cade de oboseală (POL.) [tc. bekiar].

BECHER, becheri, s. m. (Familiar) Bărbat neînsurat; celibatar, burlac, holtei. Cum becher? – Adică necăsătorit. CARAGIALE, O. I 177. Cîți becheri zgîrciți nu vor fi lingușit slugărește pe bătrînul monah. ODOBESCU, S. A. 273.

BECHER, becheri, s. m. (Fam.) Burlac. – Tc. bekîr.

BECHER ~i m. fam. Bărbat adult necăsătorit; flăcău tomnatic; holtei; burlac; celibatar. /<turc. bekâr

becher a. și m. 1. flăcău, neînsurat; 2. cal de poștă spetit. [Turc. BEKIAR, lit. fără ocupațiune (cf. burlac)].

bechér adj. m. și s. (turk. bekiar, celibatar, d. pers. bikiar, fără ocupațiune). Sud. Holteĭ, burlac.

❍BICHER 👉 BECHER.

Ortografice DOOM

becher (burlac) (reg.) s. m., pl. becheri

becher (înv.) s. m., pl. becheri

becher s. m., pl. becheri

Etimologice

becher (becheri), s. m. – Burlac, holtei. – Mr., megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; Șeineanu, II, 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης, alb. betsar, bg. bekjar. – Der. becherie, s. f. (burlăcie). Cf. bicher.

Sinonime

BECHER s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit.

becher s., adj. v. BURLAC. CAVALER. CELIBATAR. FLĂCĂU. HOLTEI. NECĂSĂTORIT.

Intrare: becher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becher
  • becherul
  • becheru‑
plural
  • becheri
  • becherii
genitiv-dativ singular
  • becher
  • becherului
plural
  • becheri
  • becherilor
vocativ singular
  • becherule
  • bechere
plural
  • becherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicher
  • bicherul
  • bicheru‑
plural
  • bicheri
  • bicherii
genitiv-dativ singular
  • bicher
  • bicherului
plural
  • bicheri
  • bicherilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

becher, becherisubstantiv masculin

  • 1. familiar Holtei. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: burlac cavaler celibatar flăcău holtei necăsătorit diminutive: becheraș
    • format_quote Cum becher? – Adică necăsătorit. CARAGIALE, O. I 177. DLRLC
    • format_quote Cîți becheri zgîrciți nu vor fi lingușit slugărește pe bătrînul monah. ODOBESCU, S. A. 273. DLRLC
    • format_quote Să fii becher, tot aș mai pricepe, dar om însurat...? (BR.-VN.). CADE
  • 2. figurat regional Ticălos. MDA2
    sinonime: ticălos
  • 3. Cal de poștă spetit. (COST.). CADE
    • 3.1. Cal ce cade de oboseală. (POL.). CADE
etimologie:
  • limba turcă bekâr DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.