BENZINĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.

benzină sf [At: BOGZA, C. O. 308 / Pl: ~ne / E: fr benzine] (Chm) Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie.

benzină s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, care este folosit drept combustibil în motoarele cu ardere internă. ◊ Benzină grea v. greu. Stație de benzină v. stație. ◊ Expr .A pune benzină pe foc v. foc. • pl. -e. /<fr. benzine.

*BENZINĂ sf. 🔬 Hidrocarbură lichidă, incoloră, extrasă din gudronul cărbunelui de pămînt (C⁶H⁶) ¶ 2 Amestec de hidrocarburi obținut prin rectificarea benzolului la foc ușor; se întrebuințează pentru punerea în mișcare a motoarelor; ca disolvantă a grăsimilor, benzina e foarte folositoare pentru scoaterea petelor de pe stofe, etc. [fr.].

BENZINĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.

BENZINĂ s. f. Produs petrolier sau de sinteză, sub forma unui lichid incolor și ușor inflamabil, folosit în special ca combustibil la motoarele cu explozie. ◊ Benzină grea = benzină obținută printr-o distilare obișnuită și folosită ca combustibil la automobile și la alte motoare. Benzină ușoară = benzină obținută printr-o distilare specială și folosită ca combustibil la avioane.

BENZINĂ s. f. Produs petrolier sau de sinteză sub forma unui lichid incolor și ușor inflamabil, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Fr. benzine.

BENZINĂ s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obținut prin distilarea fracționată a țițeiului și folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine].

BENZINĂ s. f. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)

BENZINĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, obținut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză și folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine

benzină f. uleiu volatil, extras din gudronul de huilă, servă a scoate petele curățindu-le de grăsime.

*benzínă f., pl. e (d. benzóe). Chim. Idrocarbură volatilă scoasă din catranu cărbunelui de pămînt, descoperită de Faraday la 1825 și uzitată la șterșu petelor grase de pe stofe.

benzină s. f., g.-d. art. benzinei; pl. benzine

benzină s. f., g.-d. art. benzinei; pl. benzine

benzină s. f., g.-d. art. benzinei; pl. benzine

benzină.

BENZÍNĂ (< fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon în moleculă) în diferite proporții, cu p. f. 40-200°C, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracarea fracțiilor petroliere sau prin sinteză. Caracteristicile principale ale b. sînt limitele de fierbere și cifra octanică. Este utilizată ca principal combustibil pentru motoarele de automobil și de aviație, ca solvent etc. ♦ B. etilată = b. care servește drept carburant în motoarele cu ardere internă; pentru a i se îmbunătăți calitățile antidetonante i se adaugă tetraetilplumb; din cauza toxicității este colorată în roșu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri. B. sintetică = b. obținută prin hidrogenarea cărbunilor sau prin sinteză din oxid de carbon și hidrogen.