BIBAZIC, -Ă, bibazici, -e, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.

bibazic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr bibasique] (Chm) Care are două funcțiuni bazice.

bibazic, -ă adj. (chim.) Dibazic. ◊ Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. • pl. -ci, -ce. /<fr. bibasique.

*BIBAZIC adj. 🔬 Se zice despre un acid care conține doi atomi de hidrogen care pot fi înlocuiți fie-care prin cîte un atom metalic [fr.].

BIBAZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.

BIBAZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen putînd fi înlocuiți printr-un metal.

BIBAZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique.

BIBAZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique].

BIBAZIC adj. dibazic. (< fr. bibasique)

BIBAZIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid care conține în moleculă doi atomi de hidrogen, ce pot fi înlocuiți prin atomi de metal; acid biacid. /<fr. bibasique

bibázic, -ă adj. (bi- și bazic). Chim. Se zice despre o sare care conține de doŭă orĭ atîta bază cît sarea neutră corespunzătoare.

bibazic adj. m., pl. bibazici; f. bibazică, pl. bibazice

bibazic adj. m., pl. bibazici; f. bibazică, pl. bibazice

bibazic adj. m., pl. bibazici

BIBAZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanță ~; acid ~.)

BIBAZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanță ~; acid ~.)