biberon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr biberon] 1 Sticluță cu capac de cauciuc ca un sfârc, pentru alăptarea artificială. 2 (Imp) Vârf de cauciuc ca un sfârc al biberonului.

biberon s.n. Flacon, sticlă etc. la care se atașează o tetină și care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ Vîrful în formă de mamelon al unei tetine. • pl. -oane. /<fr. biberon; cf. lat. bibitus <bibere „a bea”.

*BIBERON (pl. -oane) sn. Vas mic, de obiceiu o sticlă avînd la gură un sfîrc sau o țeavă de cauciuc, din care se dă de supt copiilor de țîță sau bolnavilor (🖼 461) [fr.].

BIBERON, biberoane, s. f. Flacon cu un sfîrc de cauciuc Ia gură, care servește la hrănirea artificială a copiilor sugaci.

BIBERON, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfîrc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon.

BIBERON s.n. Sticlă, vas care are la gură un sfîrc de cauciuc; se folosește la hrănirea artificială a sugarilor. [< fr. biberon].

BIBERON s. n. flacon având la gură o tetină, pentru sugari. (< fr. biberon)

BIBERON ~oane n. Sticlă mică prevăzută cu o tetină, servind la alăptarea artificială a sugacilor. /<fr. biberon

biberon n. vas mic, cu un cioc sau țeavă, spre a da de supt copiilor sau bolnavilor.

biberón n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Șip din care prunciĭ, în lipsa mameĭ, sug lapte pin ajutoru uneĭ țevi de gumă.

biberon s. n., pl. biberoane

biberon s. n., pl. biberoane

biberon s. n., pl. biberoane

biberon, pl. biberoane

biberon, biberoane s. n. (er.) penis (ca obiect al inversiunii sexuale, al felației)

BIBERON s. (rar) sugărice.

BIBERON s. (rar) sugărice. (~ pentru sugari.)