opțiuni
  • info

13 definiții pentru bigot (persoană)

din care

Explicative DEX

BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

bigot, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: ~oți, ~e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.

bigot, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; (om) habotnic. Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant (C. NEGR.). • pl. -ți, -te. /<fr. bigot.

*BIGOT, -OTĂ adj. și sm. f. Cucernic(ă), evlavios peste măsură și superstițios [fr.].

BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.

BIGOT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].

BIGOT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)

BIGOT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; habotnic; bisericos. /<fr. bigot

Ortografice DOOM

bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote

bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; adj. f., s. f. bigotă, pl. bigote

bigot adj. m., s. m., pl. bigoți; f. sg. bigotă, pl. bigote

Sinonime

BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic.

BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Intrare: bigot (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigot
  • bigotul
  • bigotu‑
plural
  • bigoți
  • bigoții
genitiv-dativ singular
  • bigot
  • bigotului
plural
  • bigoți
  • bigoților
vocativ singular
  • bigotule
  • bigote
plural
  • bigoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bigot, bigoțisubstantiv masculin
bigotă, bigotesubstantiv feminin
bigot, bigotăadjectiv

  • 1. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: bisericos evlavios fanatic habotnic pios pravoslavnic
    • format_quote Pătimașă pînă la orbire, dar și vicleană cînd trebuia, prințesa Irina, care era și bigotă, a cumpărat două lumînări groase și le-a trimis la biserica Sărindarului s-o ierte dumnezeu. PAS, L. I 110. DLRLC
    • format_quote Ideile religioase-bigote... se datoresc educației excesiv de religioase. GHEREA, ST. CR. I 293. DLRLC
    • format_quote Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant. NEGRUZZI, S. I 347. DLRLC
  • 2. peiorativ figurat (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni. MDA2
etimologie:
  • limba franceză bigot DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.