BILANȚ, bilanțuri, s. n. Inventar al activului și pasivului unei întreprinderi sau al unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul sintetic al unei activități desfășurate într-o perioadă dată. – Din germ. Bilanz. Cf. it. bilancio.

bilanț sn [At: HASDEU, I. C. 41 / Pl: ~uri / E: ger Bilanz] 1 Tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau al unei activități financiare într-o perioadă de timp. 2 (Îe) A depune -ul A se declara în faliment. 3 (Fig) Prezentare rezumativă a unei situații. 4 (Fig) Rezultat sintetic al activității dintr-o perioadă. 5 (Îe) A face -ul A rezuma, caracterizând și apreciind rezultatele. 6 (La organism; îs) ~ nutritiv Raportul dintre ingerare și eliminare.

bilanț s.n. 1 (econ.) Tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau activități financiare, economice, tehnice etc. într-o perioadă de timp. 2 Fig. Situație finală, rezultat sintetic al unei acțiuni, al unei activități etc. Bilanțul unui an de guvernare. ◊ Expr. A face bilanțul = a rezuma, caracterizînd și apreciind rezultatele. 3 (electr.) Bilanț energetic = calcul efectuat pe principiul conservării energiei privind sursele, repartiția și consumul energiei. 4 (biol, med.) Analiză cantitativă a diferitelor elemente (minerale, glucide, lipide, proteine, lichide etc.) primite și cedate de organism, de obicei, în cadrul unui proces fiziologic. • pl. -uri. /<germ. Bilanz, it. bilancio, fr. bilan.

*BILANȚ (pl. -țuri) sn. 1 ⚚ Dare de seamă asupra activului și pasivului unui comerciant, unei societăți, etc.; a-și depune ~ul, a se declara în stare de faliment ¶ 2 pr. ext. Dare de seamă asupra activității desfășurate într’un timp determinat: ~ul literaturii noastre din ultimii ani (VLAH.) [germ. < fr.].

BILANȚ, bilanțuri, s. n. Tablou contabil al activului și pasivului unei intreprinderi sau al unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul sintetic al unei activități desfășurate într-o perioadă dată. – Din germ. Bilanz. Cf. it. bilancio.

BILANȚ, bilanțuri, s. n. Act de contabilitate care înfățișează situația activului și pasivului unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ◊ Fig. Rezultatul unei activități desfășurate într-o perioadă dată. S-au- întrunit aici fruntași din gospodăriile colective de pe întreg cuprinsul țării pentru a dezbate proiectul noului statut, a face bilanțul muncii desfășurate pînă acum de gospodăriile colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 5. [Constituția U.R.R.S.] reprezintă un bilanț și o garanție a cuceririlor mărețe dobîndite de masele muncitoare. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 165, 3/1. Încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242.

BILANȚ, bilanțuri, s. n. Act de contabilitate prin care se constată situația activului și pasivului unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul unei activități desfășurate într-o perioadă dată. – Germ. Bilanz (<it.).

BILANȚ s.n. 1. Situația activului și pasivului unui cont, a unui comerciant sau a unui exercițiu financiar. 2. (Fig.) Situație finală, rezultatul unei acțiuni, al unei întreprinderi etc. [Pl. -țuri. / < germ. Bilanz, cf. fr. bilan, it. bilancio].

BILANȚ s. n. 1. tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau activități financiare, economice etc., la un moment dat. 2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite și cedate de organism. 3. (fig.) situație finală, rezultat al unei acțiuni. (< germ. Bilanz)

BILANȚ ~uri n. 1) fin. Act contabil din care rezultă activul și pasivul activității unei întreprinderi într-o anumită perioadă. 2) fig. Rezultat global al unei activități desfășurate într-o perioadă de timp. /<germ. Bilanz

bilanț n. 1. starea activului și pasivului unui comerciant; 2. fig. echilibru.

*bilánț n., pl urĭ și e (nu numai decît d. germ. bilanz, ci d. it. biláncio, de unde și fr. bilan. V. balanță). Com. Starea activuluĭ și a pasivuluĭ unuĭ negustor. Situația unuĭ falit. A-țĭ depune bilanțu, a da faliment, (fig.) a te declara învins.

bilanț s. n., pl. bilanțuri

bilanț s. n., pl. bilanțuri

bilanț s. n., pl. bilanțuri

bilanț, pl. bilanțuri

bilanț (bilanțuri), – s. n. – Rezultat sintetic al unei activități pentru o anumită perioadă de timp. Germ. Bilanz, it. bilancio (sec. XIX).

BILÁNȚ (< germ.) s. n. 1. Reflectarea sintetizată a rezultatului unei activități pe o anumită perioadă. 2. (EC.) Inventarul a tot ceea ce posedă (activul) și a tot ceea ce datorează (pasivul) o întreprindere. Se stabilește anual sub forma unui document contabil. ♦ B. de tezaur = b. ce se întocmește pe o perioadă scurtă dînd unei întreprinderi posibilitatea să se împrumute pe un termen scurt apelînd la piața financiară. 3. (CONT.) Document care reflectă sintetic, în expresie valorică, în activ mijloacele economice după componența lor materială, iar în pasiv aceleași mijloace după sursele lor în cadrul unei unități economice, administrative etc. 4. (TEHN.) B. energetic = calcul referitor la sursele, repartiția și consumul de energie. B. de materiale = relație de egalitate între suma cantităților de materiale intrate în proces tehnologic sau într-o instalație și suma cantităților de produse rezultate, inclusiv pierderile care au loc în timpul prelucrării. 5. (GEOGR.) Termen indicînd o sumă, o diferență sau un inventar de factori într-o anumită situație. ♦ B. Hidrologic = raportul dintre cantitatea de apă căzută pe o suprafață într-o unitate de timp și diferitele forme de transfer ale acestei ape (inflitrare, scurgere, evaporare). ♦ B. radiativ = diferența dintre radiația absorbită și cea cedată de un cm² al suprafeței terestre într-o anumită perioadă de timp.

BILANȚ s. v. estimare, estimație, evaluare.

bilanț s. v. ESTIMARE. ESTIMAȚIE. EVALUARE.